Stiluri de învățare ale copiilor. Cum le recunoaștem și cum îi putem ajuta pe cei mici

Copii bucurosi zambesc in sala de clasa la cursul de engleza in timp ce tin in maini proiectele lor pui de gaina roscat facut din carton — În funcție de stilul de învățare, copiii pot fi mai receptivi la proiecte și experimente, discuții, scris și citit sau organizarea vizuală a informației.

De ce majoritatea copiilor nu pot fi buni și la matematică și la română, geografie, muzică și desen? E vorba desigur de aptitudini înnăscute (sau nu), dar și de stiluri de învățare diferite. La mate folosești numere, patternuri și logică, la română citești și scrii cuvinte, la muzică… sunetele zboară. Informația e prezentată și procesată diferit – identifică citind descrierile de mai jos care e stilul de învățare al copilului tău și inspiră-te din exemplele concrete prezentate de la cursurile FollowMe pentru a îl ajuta la orice materie!

Curs engleză copii clasa I

Curs engleză juniori (II-IV)

Curs engleză seniori (V-XI)

Școala de Vară pentru copii

Cuprins:

Cele 4 stiluri de învățare de bază ale copiilor

Există mai multe teorii privind stilurile de învățare. Una dintre cele mai faimoase îi aparține lui Jostein Gaarder, care a elaborat pentru prima dată teoria inteligențelor multiple, dezvoltată și studiată ulterior în amănunt. Rolul unei instituții de învățământ ar fi să organizeze, să predea și să consolideze conținuturile de învățare astfel încât toți elevii, ținând cont că au diferite stiluri de învățare, să beneficieze de pe urma orelor. Adică activitățile să fie diferite și alternate astfel încât să înțeleagă, să învețe și să rețină și cel îndrăgostit de citit / scris, și cel agitat care nu poate sta prea mult în bancă și cel pasionat de desen și simboluri vizuale. Și toți ceilalți. Iată care sunt cele 4 stiluri de învățare care sunt luate cel mai mult în seamă în educația mondială:

Stilul vizual – învățarea prin utilizarea imaginilor

Pictograme, icoane, clipuri video, jocuri video – parcă toată lumea digitală a secolului XXI este făcută pentru persoane cu stil de învățare vizual! Aceștia rețin mai ușor dacă informația este prezentată cu ajutorul graficelor, tabelelor, diagramelor, sondajelor, dacă informațiile cheie sunt codate pe culori sau evidențiate vizual. Un deosebit impact îl poți avea dacă le lămurești relațiile dintre informații în mod vizual, mai degrabă decât cu cuvinte (folosind flow-charts).

Ca atare, ceea ce putem face e să introducem în orele și cursurile noastre diagrame Venn încă de la vârste mici, să îi învățăm să își organizeze singuri informația folosind tabele și clasificări sau culori/simboluri vizuale.

Concret: La cursurile de engleză pentru preșcolari și elevi de vârstă mică, folosim mult-mult jocuri cu flashcards atât pentru consolidare, cât și pentru introducerea noilor noțiuni. Aceste jocuri, care presupun identificarea și mânuirea în fel și chip a cartonașelor cu imagini simple și clare sunt adorate de toată lumea: atât copiii cu stil de învățare vizual, cât și cei kinestezici sau auditivi.

Folosim de asemenea modalități de organizare vizuală a informației pe tablă și pe caiete: mind maps (hărți mentale), diagrame și sondaje pe care apoi le verbalizăm (pe primele pentru a discuta despre asemănări, deosebiri și puncte comune între animale, locuri, sporturi etc, cele din urmă, în sprijinul structurilor ca X children like…, X children practise…). Îi încurajăm să revină la text și la cerințe și să sublinieze colorat cuvintele cheie sau vocabularul țintă al orei (verbe la trecut, adjective, adverbe, etc)

Stilul auditiv – învățarea prin ascultare

Vrei să îți spun o poveste?

Cam așa se creau specialiștii și geniile înainte de apariția scrisului. Erau cei cu stil de învățare auditiv, care absorbeau ca un burete ceea ce auzeau de la părinții și rudele lor, apoi de la alți specialiști care împărtășeau informațiile oral, apoi puneau întrebări pentru a se lămuri și mai bine.

Cei care învață mai bine auditiv au următoarea strategie: își sortează și structurează ideile după ce vorbesc sau în cel mai bun caz, în timp ce vorbesc, față de alte categorii de învățăcei, care formulează concluzii și idei înainte de a discuta. Așa că ei au nevoie să audă, dar au nevoie și să întrebe, să discute, să dezbată – și abia după aceea vor fi învățat.

Concret: La cursurile de engleză pentru copii și adulți, sunt nelipsite activitățile bazate pe audio. Fie că profesorul îi expune la Listening pentru a reactiva vocabularul deja învățat expunând o istorioară sau alcătuind ghicitori ori glume pentru elevi, fie că aceștia își ascultă activ partenerii în timpul dialogurilor în perechi și echipe sau au de îndeplinit task-uri pe baza unei înregistrări audio, toți cursanții au parte de multă expunere la limba vorbită.

Mai mult decât atât, jocul de rol și conversația în perechi sau echipe în cadrul activităților de fluență și de acuratețe este la ordinea zilei, punctând fiecare oră în parte. Multe dintre activități și sarcini sunt reluate schimbând partenerul (de exemplu, povestește programul tău din weekendul trecut colegului din partea stângă, apoi colegului din partea dreaptă). Astfel copiii au șansa să repete cam aceeași informație, ceea ce îi va face mai încrezători, mai abili și mai fluenți și vor avea totodată ocazia de a asculta, de la ambii parteneri, două modele diferite de structurare a discursului.

Stilul kinestezic – învățare activă prin mișcare și experiență proprie

Acei copii ai secolului nostru la care se încruntă uneori cadrele didactice, care nu pot sta locului atunci când e de citit, scris sau ascultat și sunt puși pe șotii, cooptându-și colegii, sunt cel mai adesea învățăceii kinestezici. Aceștia obișnuiesc să facă avioane de hârtie pe care le lansează prin clasă, să foșnească pungi, să joace Minecraft pe sub bancă sau să deseneze pe bancă deoarece au nevoie să facă ceva cu mânuțele. Lor le priesc experiențele senzoriale, experimentele, acele așa numite hands on activities, datorită cărora înțeleg și rețin mai ușor.

Concret: Cum le facilităm noi, la FollowMe, învățarea: folosind cântecele cu coregrafie, folosind gesturi largi pe care le asociem cu anumite cuvinte (big, small, tall, short, fat, thin, fish, elephant, crocodile, etc), jucând Mima, dar și provocându-i să joace (fără cuvinte) poveștile din manual pe măsură ce le ascultă. Folosim sărit peste flashcards, aruncat mingea și răspuns la întrebare, închis ochii și identificat ce lipsește de pe tablă, sortat și rearanjat bilețele sau poze. Totodată, facem adesea proiecte de îndemânare legate de tema discutată: origami, plastilină, colaje sau lapbooks.

Stilul bazat pe citit / scris

Ultimul, dar cu siguranță nu cel din urmă, stilul bazat pe scris-citit este practic cel pe care s-a întemeiat școala așa cum o știm (mai ales înainte de anii 90). O dictare, o transcriere, o citire de text, un rezolvat de exerciții din culegere.

Scrisul și cititul încă rămân o sursă incredibilă de cunoaștere, deoarece permit creierului să analizeze și să reanalizeze informația în propriul ritm, luându-și pauzele necesare. Ele sunt cele care au propulsat omenirea înainte și au construit civilizația de care beneficiem. Așa că, deși metodele de predare de oriunde s-au modernizat și s-au diversificat în fel și chip, sfatul nostru este să încerci să îi induci dragostea și cultul pentru scris și citit.

De obicei, copiii cu acest stil de învățare se descurcă bine la școală. Acolo unde nu o fac, pot fi ajutați prin a îi învăța să verbalizeze ilustratiile, hartile, formulele, diagramele sau exercițiile de matematica. De exemplu, vor reține mult mai precis poziția pe harta dacă vor spune: județul Satu Mare se afla in nord, la graniță, langa Baia Mare, decât dacă vor privi harta și atât.

Concret: La cursurile de engleză, încercăm să inducem plăcerea de a lucra cu cuvintele prin oferirea de cărți captivante și interesante pe care elevii le pot lectura și prin personalizarea sarcinilor de Writing, cerându-le să scrie compuneri și proiecte creative, inspirate din viața sau imaginația lor. Cât despre verbalizat… scopul nostru e să verbalizăm totul, în limba țintă.

Alte stiluri de învățare

Mai sunt descrise și alte stiluri de învățare, pe care școlile moderne încearcă să le integreze în orele lor:

Logic / analitic: persoane care tind să găsească modelul, patternul dintr-o serie de informații, ca și legăturile logice dintre ele. Cum ar fi, la cursurile de engleză, exercițiile de tip Odd one out – găsește intrusul dintr-o serie logică precum: Apple, strawberry, donkey, orange.
Social / lingvistic: persoane care învață mai bine cu ajutorul altora, profesori și elevi, prin studiul în grup: ajutor reciproc la rezolvarea cerințelor, teme făcute împreună.
Solitar: opusul stilului social / lingvistic și anume persoane care învață mai bine singure, libere să reorganizeze și să repete informația cum consideră mai bine. Tocmai de aceea activitatea academică este organizată în: lucru în clasă (de mai multe feluri) și lucru solitar, pentru acasă.
Naturalist: persoane care înțeleg și rețin mai ușor prin similitudini cu natura și procesele ei. Sunt elevi tactili, pentru care mediul ideal de învățare ar fi în exterior, în natură (lucru care este pus în practică în alte țări) – însă și în sala de clasă își pot face loc arbori genealogici, plante și roci / cristale care să aducă puțină culoare sau de ce nu, un animăluț al clasei, așa cum vedem în unele dintre filmele pentru copii.

Cum îi putem ajuta pe copii să învețe, respectându-le stilul

În primul rând, când spunem despre cineva că are un stil de învățare, vorbim de stil dominant: nicio persoană nu are un singur stil de învățare, ci îmbină mai multe tehnici. În al doilea rând, nici nu ar trebui să încurajăm specializarea pe un singur stil de învățare, deoarece un copil va primi informații sub mai multe forme și pe mai multe canale de-a lungul evoluției sale și e bine să fie cât mai deschis la toate.

Ne oferim ajutorul acolo unde e necesar: în zonele unde identificăm că efectiv are dificultăți. La acele materii încercăm să expunem informația într-o altă formă (vizuală, lingvistică, auditivă, kinestezică), învățând alături de copil sau lăsându-l singur să o proceseze. Apoi îl deprindem, încet-încet și pe el să facă această transformare a lecției predate în clasă într-una inteligibilă pentru el.

Cel mai important dintre toate, în loc de concluzie, este ca fiecare persoană să se cunoască bine: dacă îți ajuți copilul să descopere și să înțeleagă care este stilul lui dominant de învățare (sau stilurile) și în ce fel, pe de altă parte, îi este cel mai greu să înțeleagă și să memoreze informația, îl vei scuti de multe frustrări și destul de multă bătaie de cap și îl vei ajuta să își mențină motivația.

Sursa foto/video: Școala de engleză FollowMe