Un copil liniștit, calm, inteligent și armonios dezvoltat e visul oricărui părinte. Citește mai jos cum îl putem ajuta să atingă această stare, ce activități de dezvoltare personală l-ar putea influența în bine și cum!
Să îți spun partea teoretică: își dezvoltă abilitățile. Fie că e vorba de limbaj, gandire logico-matematică, veleități artistice sau sportive, toate, dar absolut toate, îl vor ajuta oricum și în alte domenii. Pictura, de exemplu, nu îl va face doar să fie bun la desen și să aibă note bune la școală la această materie, ci își va pune amprenta asupra creativității sale, va cuprinde și noțiuni de matematică. Va deveni mai sensibil și la limbajul poetic totodată. Deci în formarea copilului, e benefic orice demers care îl ajută să învețe și să își dezvolte armonios deprinderile.
Și acum partea practică, observabilă cu ochiul liber. Copiii care participă la activități care le plac și pe care le savurează au un tonus mai bun, sunt mai liniștiți acasă și mai binedispuși. Asta deoarece primesc stimuli de calitate care îi solicită și mintal, și fizic – e necesar să stea concentrați o oră-două. Iar copiii au nevoie de stimulare, le place să facă ceva. Cu măsură, bineînțeles.
În lipsa stimulării de calitate vor căuta oricum o activitate acasă: desene, jocuri, YouTube, ceva de genul acesta…
Sunt multe activități pe care le poți organiza tu pentru copilul tău astfel încât să îl ajuți să se simtă bine, încrezător și să se dezvolte fizic, mintal sau ambele în același timp. Le voi detalia mai jos. Însă există și activități pe care merită să le lași în seama profesioniștilor, care le organizează sub formă de cursuri sau ateliere.
Profesorii care țin cursuri pentru copii au cunoștințele necesare și mai ales știu să dozeze efortul, informația potrivit vârstei lor, fără a avea așteptări nerealiste și fără a îi descuraja. Mai pe românește, nu se enervează 🙂 și nu devin frustrați atunci când copilului nu îi iese perfect. Ceea ce se întâmplă adesea cu părinții, din cele mai bune intenții, desigur. De asemenea, cursurile oferă un mediu lucrativ, deoarece participă mai mulți copii, socializează, învață să se ajute, să facă schimb de idei (un curs care e structurat pe competiție și comparație e un mare NU pentru mine din start).
Un copil poate participa la cursuri de limba engleză începând de la 4-5 ani. Atunci când este suficient de mare încât să înțeleagă conceptul de a sta jos și a participa la activități academice (a fi atent câteva minute, a ridica mânuța pentru a răspunde, a avea răbdare până îi vine rândul). Engleza se învață, la vârste mici, cu ajutorul multor jocuri de mișcare și comunicare, sprijiniți de multe imagini, flashcarduri, obiecte reale și cântecele. Există și un suport de curs (manual, caiet de activități) ce se bazează în mare parte pe poze și activități de ascultare, însă îi pregătește pe micuții preșcolari pentru activitățile de scriere de mai târziu: încercuirea variantei corecte, identificarea de obiecte, urmărirea acțiunii din benzile desenate și urmărirea rândului, completarea conturului unui desen sau a unei litere.
Pentru copiii mai mari, de clasa I și superior, tipurile de activități se schimbă treptat, incluzând din ce în ce mai mult și scrierea și citirea, însă ceea ce rămâne o constantă este timpul alocat jocurilor de limbă (inclusiv la gimnaziu) și activităților în perechi/echipe.
Cursul de limba engleză îi învață, evident, pe cei mici să înțeleagă și să vorbească engleza (pe parcursul mai multor ani), însă le îmbunătățește și cultura generală (prin temele variate abordate și materialele la care sunt expuși), gândirea critică (prin activități de clasificare, diferențiere, dezbateri, analiză), abilitățile de interacțiune. Sunt învățați să respecte eticheta comunicării (adică să nu vorbească singuri, ca într-un monolog, ci să asculte activ și să se lege de spusele interlocutorului, cedându-i și acestuia în mod politicos dreptul la replică). Mai multe despre beneficiile învățării unei limbi străine la copii aici.
Cursurile de teatru îi învață pe cei mici să fie expresivi și convingători. Să își înțeleagă bine stările, senzațiile, sentimentele, să le înțeleagă și pe ale altora și să le poată reda. Nu e puțin lucru, dacă ne gândim ce lipsă de autoînțelegere și empatie a dăinuit în generațiile anterioare!
De asemenea, cursurile de teatru lucrează mult cu memoria și îi constrâng pe cei mici să muncească în echipă, să cadă la pace chiar când au conflicte, pentru a le ieși proiectul. Practic îi învață că, dacă vor ca demersul general (piesa) să aibă succes, e bine să renunțe la individualism și să performeze nu doar ei înșiși bine, ci toți colegii lor. Despre comunitate și adevărata valoare a succesului, deci.
Public speaking e o activitate mai nouă în peisajul românesc, dar la fel de utilă pentru dezvoltarea copilului ca și cele clasice. Te învață să îți structurezi ideile, să prezinți argumente, să fii convingător. Mai mult, te învață despre limbajul corporal și intonație, mimică, astfel încât să simți și să transmiți mai departe încredere.
Vorbitul în public îi ajută pe copii să scape de timiditate, să nu aibă emoții în împrejurările stresante (serbări, examene, diferite alte proiecte).
Aici, desigur, e o lume întreagă de posibilități. De la canto la cursuri de pian, chitară, tobe, flaut și altele, în funcție de preferințele și personalitatea copilului: mai romantică, mai modernă.
Muzica e una dintre cele mai vechi metode de exprimare a emoțiilor cultivată de om. Dar, în același timp, ea învață creierul despre ritm, ciclicitate, despre matematică adică. Se îmbunătățește și coordonarea, atenția, capacitatea de concentrare.
Crezi că e necesar ca cel mic să fie talentat pentru a participa la un curs de muzică? Nu. Trebuie doar să savureze experiența. Un curs nu e un concurs. Dacă o persoană e talentată nativ să zicem 1 din 10, însă îi face plăcere să practice ceva, va evolua cel puțin până la 4-5 din 10, ceea ce oricum e un mare câștig!
Cursurile de dans sunt recomandate pentru că antrenează atât urechea, deci talentul muzical, cât și corpul (copiii fac mișcare, însă evoluează și la coordonarea mișcărilor). Sunt plăcute și utile pentru viitor – dansul e un sport social, dar și o modalitate de exprimare.
Și sunt multe dansuri pe lume :). Poți alege – sau copilul poate alege ce i se potrivește mai bine. Adesea, oamenii se referă la dansuri sportive (în pereche, unde adesea… găsirea perechii constituie o problemă, mai ales pentru fetițe), însă există și altele, la fel de recomandate. Dansuri moderne, de societate, balet, dansuri populare – foarte ritmate și în care accentul cade pe propria persoană, dar și pe coregrafia de grup.
Promiteam mai sus că voi aborda și activități pe care le poți derula singur cu copilul tău. Care îl ajută să evolueze, să se dezvolte. Iată care sunt acestea:
… sau în balcon. Sau în curtea blocului. Mă refer la activități de plantat flori, legume, copăcei și de îngrijit, de urmărit cum cresc. De analizat părțile plantelor, ritmul lor, nevoile (de apă, de lumină, de toaletare). De a observa cum rodesc sau fac semințe și inclusiv cum pier plantele anuale – face parte din înțelegerea marelui ciclu al vieții.
Ai zice că cititul este o activitate individuală. Dar până să devină individuală, rolul tău ca părinte e foarte important. Felul în care îi citești copilului, cât de mult savurezi tu însuți cărțile, ce intonație folosești, cât de jucăuș sau grav e tonul tău la lectură, toate contează. Pentru că dau tonul cititorului care va deveni el mai târziu. Dacă petreci timp cu el în prima copilărie citind, îi dai mai multe șanse să savureze obiceiul când crește. Petreceți timp împreună discutând despre pozele din cărți, comentând, amuzându-vă. Fă pauze în timpul poveștii în care să îl întrebi ce crede că se întâmplă mai departe, sau cum ar fi procedat el în locul personajelor. Povestiți sau analizați lecturile voastre – dar nu sub formă de test.
Ca să ai un copil cititor, independent când e mai mare, trebuie să treci prin această fază de dependență de tine, adică de ucenicie, în prima copilărie.
La manifestări culturale, mai pe scurt. Acolo va vedea alți oameni cu preocupări culturale, va învăța să aibă răbdare, să aibă o poziție frumoasă, i se va educa gustul. Se va obișnui și cu mulțimile de oameni, veți avea apoi ce comenta.
Nu există suficiente oportunități pentru a exprima cât de benefice sunt călătoriile pentru minte, corp și suflet, la orice vârstă. Începând de la copiii foarte mici, bebei: fac salturi spectaculoase în dezvoltare după o vacanță. Încep brusc să meargă, să vorbească, parcă li se lărgește brusc orizontul.
Același lucru e valabil și pentru preșcolari, școlari și adulți. Aproape fiecare călătorie e, în felul ei, inițiatică. Din fiecare te întorci schimbat oarecum, pentru că te scoate din universul cotidian de multe ori strâmt. Te pune față în față cu alți oameni, alte case, altă mâncare, alte obiceiuri, străzi, floră și faună. Și, când ești destul de mare să observi asta, cu alte mentalități. Călătorește cu copilul tău – la lac, în orașul vecin, la mănăstirile din preajmă, în pădure, la munte sau la alte mări și țări. Arată-i cum e și prin sate și prin orașe, dacă poți, și prin alte țări (dar nu musai).
Acestea capătă și la noi un binemeritat rol din ce în ce mai mare, pe an ce trece. După modelul vestic (din păcate, nu după cel creștin). E minunat să îți înveți copilul că anumiți oameni se află în anumite momente, etape ale vieții în nevoie din cauza diverselor conjuncturi. Și că restul, cei care sunt bine, îi pot ajuta să depășească sau să facă față dificultăților.
Învață-l, însă, totodată, să nu simtă sau să arate milă în sensul de aroganță sau superioritate. A ajuta pe cineva înseamnă sprijin să depășească acel moment / acea perioadă grea – starea de nevoie nu e definitorie pentru el. Fiecare om are potențialul de a își reveni și de a se reabilita. Peste doi ani poate că cel pe care l-a ajutat ajunge departe, în timp ce el însuși poate întâmpina dificultăți. Asta înseamnă, de fapt, comunitate și întrajutorare.
Familia lipsește cam mult din ecuația începutului de secol XXI. Copiii ar trebui să simtă că aparțin și că au în spate un trib întreg care le poartă de grijă și știe de ei. Bunicii le dau prea multe dulciuri? Îi răsfață? Îi ceartă? Le spun că quinoa și broccoli sunt niște aiureli? Unchiul de la țară îți pare că vorbește cu dezacorduri? Și ce dacă? Tu ești părintele copilului tău și îi poți insufla ce valori și cunoștințe vrei. Nu o să-ți strice nimeni copilul :). Însă inputul divers, aportul de iubire, de cunoștințe, de idei noi, de abordări diferite are o valoare imensă. Se va simți iubit, apreciat, sprijinit. DA pentru sărbători, mese întâlniri în familie. Cu lume multă, cu zgomot mult.
Sursa foto: Unsplash