Motivația de a învăța. Cum poți stimula copiii și adulții să învețe lucruri noi

doua tinere imbracate sport stau jos langa un stalp de electricitate si zambesc fericite ca au invatat ceva nou dand noroc cu sticle de Cola — Motivația de a învăța e ceva built-in pentru copii, adică ei vin echipați cu ea. Îi însoțește de obicei în primii ani de viață. Însă e și ceva care se învață de la cei din jur sau de la părinți. Menține-te deschis și entuziast să încerci și să afli mereu lucruri noi și copilul îți va urma exemplul

Studiul, indiferent de vârstă, nu e nevoie să însemne efort, coate tocite, plictiseală și rebeliune. De fapt, acestea anunță chiar că, din cauza interesului scăzut, nu va ajunge să fie prea aprofundat. Ceea ce asigură succesul studiului este doar motivația de a învăța. Ea e de preferat să rămână vie nu doar pe tot parcursul procesului (școlii sau cursului), ci ideal pe tot parcursul vieții. Să vedem mai jos cum cultivăm această floare sensibilă: motivația de a învăța, atât la adulți, cât și la copii.

Cuprins:

Ce este motivația de a învăța

Este atunci când îți vine să zâmbești știind că ai început să deslușești tainele unui domeniu nou. Când ești încântat că te simți pe cale de a înțelege lucruri noi, până atunci inaccesibile. Și te simți sigur că ai puterea de a deveni destul de bun.

Motivația de a învăța ceva nou exclude ideea de a te simți pus sau constrâns să studiezi. Este ceva destul de matur și sensibil. Cu toate acestea, vei fi uimit să afli că mai ales copiii au înnăscută dorința de învățare!

Cum poți motiva un copil să învețe lucruri noi

Dacă copiii nu s-ar naște pre-programați pentru a învăța, atunci ar fi o luptă continuă să îi determinăm să meargă, să vorbească, să se cațere, să… folosească gadget-uri :). Dar nu e. Deprind aceste lucruri de la sine, în general fără vreo atenție deosebită. Ceea ce înseamnă că au o dorință naturală să învețe: atâta timp cât nu o stricăm stimulând prea mult competiția între copii sau arătând în mod repetat nemulțumire sau dezamăgire față de performanțele lor, în stadii incipiente, această dorință îi va însoți mult timp!

Creează-i un sistem de recompense

Recompensa e folosită de când lumea. O folosim pentru copii: dulciuri, o jucărie preferată și dorită, haine râvnite, mai târziu un telefon mai scump, o consolă. O folosim și pentru adulți: prieteni (facem cinste cu o bere), colegi, angajați (bonusuri de performanță).

Pe de o parte, e ok ca un copil să înțeleagă că dacă muncești, poți obține ceva ce îți dorești. Până la urmă, sistemul capitalist pe asta e bazat. În acest scop, e important să i se spună de la început miza și obiectivele, finalitatea muncii lui: dacă reușești să treci cu calificativ bun (cel puțin B) examenul Cambridge, te recompensăm pentru efortul depus cu o bicicletă.

Pe de altă parte, sistemul de recompense e contestat de unii dintre (mulții) specialiști moderni ai parentingului. Sau sunt aprobate recompensele pentru muncă, dar nu și pentru învățare. Motivul este că ar dezvolta motivația extrinsecă pentru învățare (copilul se învață să o facă DOAR în condițiile oferirii unei răsplate). Iar cu darurile, nu putem și nu e sănătos să mergem la nesfârșit. După telefon, urmează hoverboard, mașină electrică, mașină… e un sistem care, dacă apuci pe acest drum, nu are sfârșit. Pe când lucruri de învățat, există din belșug. Un om nu ar trebui practic să se oprească niciodată din învățare!

Recompensele inhibă în schimb motivația intrinsecă, interioară a copilului, care vine din curiozitate și din mulțumirea pe care ar trebui să o simtă că află, că știe mai multe. Că e mai bun. Din acest motiv, chiar și bulinele sau abțibildurile dăruite preșcolarilor au devenit subiect de dezbatere, făcându-se o paralelă între ele și sistemul de dresaj. Spre deosebire de animale, ce se bazează aproape exclusiv pe instincte puternice, cu care se nasc, oamenii au o stare diferită de conștiență. Au și capacitate și dorință înnăscută de dezvoltare, care ar trebui cultivată.

Probabil o variantă câștigătoare o reprezintă îmbinarea ambelor metode: de a lăsa copilul să dea curs curiozității sale, de a îl ajuta să se simtă mândru de sine și, ocazional, de a îl stimula arătându-i, prin recompense, cât de mult apreciezi și tu efortul deosebit depus.

Focusează-l pe studiu, nu pe performanță

Dacă un copil învață de bunăvoie și ajutat de energia pozitivă relaxată a celor din jur un subiect, cu siguranță va ajunge destul de aproape de limita lui superioară în acel domeniu după un timp. Va ajunge acolo prin efort propriu și metode meșteșugite ale profesorilor, vreau să zic. Fără să fie nevoie de presiunea suplimentară a lui “fii cel mai bun” sau “ceilalți cum s-au descurcat”?

Secretul pentru a pune copilul pe un făgaș de învățare e să îl faci, într-un moment dat, să se simtă competent în acel domeniu, să simtă că poate, că înțelege, că îi iese. Dacă reușești asta, va căuta să devină și mai competent și o va face cu plăcere.

Însă ce mecanism mai eficace pentru a ucide ideea că un copil e competent există decât acela de a îl confrunta mereu cu necesitatea de a obține locul I? Într-un grup de persoane, teoretic doar una poate obține locul I – asta nu înseamnă că munca sau cunoștințele celorlalte nu sunt valoroase. Și, procentual vorbind, aportul adus în lume de toți cei care NU sunt pe locul I este mult, mult mai mare (pentru că sunt mai mulți) decât al fruntașilor.

Copiii ar trebui îndrumați nu spre principiul all or nothing (ori ești genial, ori te lași), ci spre dorința de a deveni mereu ei înșiși mai buni. De a vedea că sunt mai pricepuți decât au fost în urmă cu o lună. Doar studiul constant, asumat, poate să îi aducă aici. Chiar și dacă ajung pe locul I, în cazul în care acest loc e singurul lor obiectiv, vor trăi permanent cu teama să nu îl piardă (dorind astfel răul, adică lipsa de progres a celorlalți). Sau vor suferi o deziluzie ce îi poate face să renunțe când, ocazional, un alt copil îi depășește.

tablita neagra pe care e scris cu alb Fii mandru de cat de mult muncesti asezata pe o blanita artificiala roz langa o pereche de casti

Fii mândru de cât de mult muncești! Dacă le inoculăm această valoare copiilor, vor avea doar de câștigat, în orice domeniu

Vrei totuși să îl ajuți să se concentreze? Setează obiective etapizate, realiste, concrete și relativ ușor de atins. De exemplu, dacă un copil de 7-8 ani s-a angajat în învățarea limbii engleze, niște obiective realiste ar putea suna așa:

Până la sfârșitul semestrului, lucrând săptămânal, vei învăța să descrii cam tot ce se află în casa noastră și a bunicilor: camere, mobilă, jucării, aparate. Putem începe luna aceasta cu sufrageria.

Până la sfârșitul anului, vei învăța să spui cum arătăm, cu ce suntem îmbrăcați și ce facem noi de obicei în fiecare zi pe acasă și la școală. La vară, când ne întâlnim cu unchiul tău, vei putea deja să îl surprinzi spunându-i aceste lucruri în engleză!

Având obiective formulate, mai ales de tipul can-do statements (să se concentreze pe ce poate face, nu pe ce structuri gramaticale cunoaște), copilul va avea un sentiment clar al succesului și progresului când reușește să îndeplinească targetul.

O altă idee: filmează-l sau roagă-l să rezolve un task scris la începutul unei perioade de învățare, apoi dă-i același task la sfârșitul ei. Priviți-le comparativ: în principiu, cea de-a doua încercare va fi la un alt nivel, copilul va conștientiza evoluția sa și va fi mândru.

Încurajează-l să facă exerciții

Cum faci asta? Mulți părinți se plâng acum de lipsa răbdării, a rezilienței celor mici. De lene, de faptul că sunt absorbiți de modalități de petrecere a timpului liber foarte comode, precum telefonul și tableta.

Arată-te încântat și laudă-l pentru că face exerciții, nu pentru că îi ies neapărat. Nu lăuda exclusiv reușita, ci preponderent încercarea și strădania. Wow, ți-ai luat singur cartea de activități și te-ai apucat de treabă! Am văzut că lucrezi concentrat de 35 de minute! Acest am văzut e foarte important, copilașii, ca noi toți, de asemenea, au nevoie să se simtă văzuți – și asta de obicei e suficient ca să îi motiveze!

Apreciază intenția de a lucra, minutele de concentrare, inventivitatea în găsirea soluțiilor (chiar dacă nu ajunge chiar până la a le găsi). Ideea e să asocieze studiul cu ceva pozitiv, bun, valoros și să nu resimtă eșec atunci când exercițiile nu ies perfect. Despre metode de învățare pentru copii mai poți citi aici.

Cum poți motiva un adult să învețe lucruri noi

Adulții au caracteristici diferite de cele ale copiilor. Care îi fac mai reticenți, de multe ori, la învățare. Una dintre ele este că sunt mereu în criză de timp. Nu știu dacă așa a fost în toată istoria sau se grăbește timpul, dar în zilele noastre greu mai găsești pe cineva care să trăiască mereu în tihnă. Și să poată înghesui oricând ceva nou în programul lui. O altă caracteristică e că adulții se demoralizează mult mai ușor decât copiii: ai zice că toți anii de maturitate i-au făcut mai sensibili! De fapt, sunt vestigiile unui sistem de școlarizare unde era important să iei notă, premiu, și mai ales să iei fața celorlalți. Acum, dacă adultul simte că nu poate fi primul, mai bine lasă pe altcineva decât să se expună criticilor (care i se aduceau la școală, verbal sau cu pixul roșu). Preferă să nu facă față vorbelor binevoitoare tip: Știam eu că nu e așa de deștept. Spuse tot de cei care (bieții) au vânat mereu locul I.

Noi toți prezentăm aceste caracteristici, în proporții variabile. Dar vestea bună e că psihicul uman are resurse incomensurabile de energie, optimism, reziliență, concentrare – iată cum le scoatem la lumină pentru a stimula motivația de a învăța la un adult!

Prezintă-i beneficiile învățării unor lucruri noi

În primul rând, tratând pragmatic lucrurile: înveți asta, o să obții X și Y. Sau ai șanse mari să le obții. E mai greu acum să facem apel la curiozitate și pasiune: cei ce au avut o curiozitate mare pentru un domeniu, de obicei l-au studiat deja sau sunt în proces de învățare continuă acolo. Deci lucrăm mai mult pe aptitudinile care le lipsesc adulților și care, cu siguranță, le pot aduce beneficii.

La serviciu, dacă înveți X program, vei putea îndeplini noi sarcini și accesa un nou post, mai bine plătit. În viața privată, de exemplu, poți învăța să mergi pe bicicletă și petrece mai mult timp de calitate cu copiii tăi, vacanțe mai active și colesterol mai mic.

mana de copil care construieste un turn impresionant din cuburi de lemn

Believe it or not, aceasta e matematică. Poate că e, de fapt, mai mult matematică decât ceea ce fac copiii mai târziu la școală, fiind 3D și aplicată. Și totuși, copiii de 2-4 ani o fac cu plăcere, frecvent și din proprie inițiativă. Ceea ce mai târziu nu se întâmplă. Ar fi minunat dacă am putea păstra curiozitatea aceasta nativă pe tot parcursul vieții, fără a o îngrădi social cu teama de eșec sau competiție!

Implică-l în procesul de învățare

A trecut vremea expunerilor în fața amfiteatrului, când studenții doar stăteau și notau. Sau ar fi trebuit să fi trecut.

Oamenii mici și mari deopotrivă trebuie implicați ei înșiși în procesul de învățare. Orice sesiune de învățare, de la limba sanscrită, la matematici înalte sau sporturi extreme ar trebui să fie interactivă și construită pe principiul maximizării timpului de lucru și răspuns al studentului și minimizării timpului de vorbit al profesorului. Nu de vorbit este nevoie – în orice domeniu, pentru cunoștințele și teoria pură poți citi cărți de specialitate acum foarte accesibile. Este nevoie ca profesorul să evalueze care sunt nevoile celui ce învață (și poate face asta doar văzându-l în acțiune) și să modereze discuții, activități, proiecte astfel încât cursantul să umple acele goluri și să înțeleagă esența.

Deci principiul numărul 1, cursantul activ aproape în orice moment pe parcursul ședinței de învățare, e un must. În al doilea rând, cum spuneam și la copii, învățarea trebuie să fie asumată, adică adultul să știe clar ce obiectiv urmărește, unde ar trebui să ajungă după o perioadă de timp și să vrea asta.

În al treilea rând, adulții care învață ceva nou ar trebui stimulați să descopere metodele de învățare care li se potrivesc lor cel mai bine. Personalizate. Unii preferă să scrie cu mâna lor, să conspecteze. Alții să folosească un cod al culorilor pentru a evidenția informația cheie. Alții învață doar prin hands-on activities – practic. Sunt adulți care nu pot procesa informația singuri și au nevoie să discute permanent și să primească feedback de la cineva, alții trebuie să îți rezerve timp singuri ca să digere ceea ce se întâmplă în clasă.

Un al patrulea principiu al învățării conștiente și asumate e ca în aproape orice moment, cursantul să își evalueze singur și corect nivelul. Să luăm exemplul unui curs de limba engleză pentru adulți: e preferabil ca studenții, după ce au lucrat un quiz sau test, să își corecteze singuri, cu mâna lor, itemii, pentru a avea ocazia să acorde atenție greșelilor și să înțeleagă varianta corectă, dar mai ales pentru a avea prilejul să se bucure pentru ceea ce au reușit să facă corect.

Înscrie-l la sesiuni de studiu în grup

Să fii autodidact este minunat – citim despre asta în romane și auzim despre mari personalități care au învățat singuri, la perfecție lucruri uimitoare. Doar că nu ni se potrivește tuturor.

Învățarea este în general mai vie, mai interesantă în grup. De aceea, oamenii au inventat grădinițe, școli, universități. Grupul aduce un plus valoare învățării prin aceea că fiecare membru (ar trebui să) contribuie cu propriile idei, metode sau pur și simplu model de disponibilitate de învățare și energie. Învățarea în sesiuni de grup îi mobilizează mai bine pe toți membrii, îi înveselește și îi antrenează.

Copiii și adulții au beneficiul ghidajului de la un profesor atunci când învață într-o grupă. Acesta adaptează ritmul noțiunilor noi ritmului lor (nu e totul doar să te ții de planificare), le dă feedback, consolidează când este cazul. Îi ajută să se dezvolte corespunzător și să prindă încredere. Programul clar stabilit de la început nu mai lasă loc de procrastinare sau lene și crește motivația de a învăța. Și – mai ales în aceste vremuri, dar probabil și pe viitor – beneficiul socializării nu este deloc de neglijat. Ocazia de a găsi copii sau oameni cu aceleași interese și de a alcătui o muncă de echipă împreună – priceless!

Sursa foto: Unsplash