Deși Teoria Inteligențelor Multiple a împlinit o vârstă frumoasă, abilitățile copiilor de a învăța și a lucra cu cifrele reprezintă încă, alături de abilitățile lingvistice, un predictor al succesului școlar pentru mulți părinți. Află din articolul nostru când să te aștepți ca cel mic să fie interesat de cifre, când va învăța să numere și când să socotească, ce poți face acasă să îl ajuți și cum va consolida cifrele la cursurile de engleză.
Deși există copii care își dezvoltă latura lingvistică foarte devreme și pot spune cifrele până la 10 chiar până la 2 ani, aceasta este de obicei o operațiune automată (le învață ca pe poezie), care nu denotă înțelegerea lor ca și concepte. Această înțelegere apare de obicei în intervalul dintre 2 și 4 ani și fenomenul este mai întâi observat în joacă, prin corespondență directă. Copiii încep să facă “mulțimi” din obiecte sau jucării similare, arătând către fiecare dintre ele în parte. Practic atunci copiii observă existența mai multor itemi diferiți, dar care au ceva în comun, aparțin aceleiași categorii. Acesta este precursorul matematicii.
Ulterior, copiii învață să asocieze obiectele cu numerele deja, cel mai probabil, învățate pe dinafară. Iar ultimul pas constă în a asocia forma orală și conceptul fiecărei cifre cu simbolul scris. Cel puțin primele 2 etape ar trebui parcurse până la vârsta de 4 ani. În curricula pentru educație preșcolară din țara noastră, la grupa mică (interval 3-4 ani) se studiază numerele până la 5, la grupa mijlocie (4-5 ani) numerele până la 7 și la grupa mare (5-6 ani) numerele până la 10, bineînțeles lucrând din ce în ce mai mult pe baza lor (la grupa mare se lucrează inclusiv descompunerea numerelor, 7 este format din 1 și 6, din 2 și 5, din 3 și 4).
Fiecare copil are o fereastră de oportunitate în timpul căreia, atunci când se deschide, devine brusc foarte interesat de cifre, numere, numărat (la fel și în cazul literelor și cititului). Dacă această fereastră s-a deschis la copilul tău, nu sări imediat la concluzia că va deveni matematician, programator sau campion la șah :), așteaptă proba timpului (vorbim de o înclinație atunci când interesul se manifestă constant pe parcursul mai multor ani).
Reversul: dacă această fereastră de oportunitate nu s-a deschis încă, sfatul nostru este să nu insiști prea mult pe acest subiect, care îi poate provoca mai târziu aversiune față de numere celui mic. Dacă copilul tău are în general o dezvoltare în grafic, chiar o întârziere a manifestării interesului pentru un domeniu sau altul nu e motiv de îngrijorare.
Oricum, știința matematicii nu trebuie începută cu fișe de lucru (de aceea ar fi ideal să aibă o bază până la clasa 0, unde activitatea se desfășoară pe bază de auxiliare și fișe), nici concursuri, nici puncte, nici recompense și nici aplicații. Ci cu obiecte concrete, 3D, pe care copilul să le poată mânui, organiza, observa cu simțurile.
Dacă vrei să îți ajuți copilul să opereze bine cu numerele, iată niște idei care te-ar putea ajuta:
Copiii ajung să învețe cifrele în engleză fie simultan cu descifrarea lor în limba română (dacă trăiesc într-un mediu bilingv sau sunt suficient expuși zilnic, acasă la limba engleză), fie cu 2-3 ani mai târziu, dacă participă la cursuri speciale la o școală de limbi străine încă de când sunt preșcolari. În cel de-al doilea caz, ne folosim tot de numărarea obiectelor reale: degețele, creioane, scăunele, băieței, fetițe din clasă, câte mâini / picioare au ei în total, concomitent cu învățarea pluralului substantivelor și exersarea întrebării How many … are there? Cu răspunsul corespunzător:
How many chairs are there in the classroom?
There is one chair.
There are six chairs.
Ne putem folosi de asemenea de:
Ei bine, vorbim de copii mari, școlari aici și este foarte foarte rar, dar da, există un sindrom numit Dyscalculia care te poate împiedica să înțelegi concepte legate de numere și matematică și să operezi cu mare greutate cu ele. În cadrul acestei dificultăți de învățare, pur și simplu acea parte a creierului care ar trebui să proceseze informațiile legate de numere este mai încurcată (similar felului în care e încurcată la dislexici aceea care procesează literele și cuvintele). Dyscalculia afectează se pare și numeroși adulți (fără a fi diagnosticată) și ar putea fi observată, spun specialiștii, din copilărie.
Copiii învață în cadrul anilor de educație preșcolară să scrie cifrele până la 10 (finalizându-le în grupa mare). Vârsta la care pot face acest lucru variază, în funcție de cât de mult lucrează cu degețelele și cât de bine își dezvoltă motricitatea fină (dacă le place să coloreze, să traseze, să efectueze semne grafice, să deseneze). Din nou, va fi mai ușor la început să scrie cifrele mai mari – cu creta pe asfalt, cu bățul în nisip, cu degetul în orez sau spumă. Până la împlinirea vârstei de 6 ani însă ar trebui să le poată executa într-o oarecare măsură – vor fi reluate, oricum, în clasa pregătitoare.
La carte stă scris că la vârsta de 5 până la 6 ani copiii pot înțelege concepte ca adunarea și scăderea și face calcule simple, dacă le este explicat corect ce înseamnă (prin exemple concrete: ai 5 portocale și mănânci două, câte îți rămân?) și dacă sunt folosite obiecte concrete / degete / desene. Desigur, vârsta poate varia, unii copii deschizându-se către astfel de operații mai devreme, alții puțin mai târziu.
Pătrunderea în lumea cifrelor trebuie să vină natural, ca o joacă. Ne putem juca frumos observând cifrele în viața reală și la obiectele și acțiunile de oameni mari: numerele mașinilor, oră, prețurile de pe etichetele din magazin, numărul de ingrediente necesare pentru o prăjitură… ca să creștem buni matematicieni.
Sursa foto: Freepik