Importanța comunicării nonverbale la copii în timpul orelor de limba engleză si nu numai

doi baietei care se stramba exprimand plictiseala sau nemultumire — Cât de expresivi pot să fie copiii? Dar oare știu să își folosească această expresivitate și pentru a înțelege și a se face înțeleși atunci când folosesc o limbă străină?

Cât de expresivi pot fi copiii când îți cer ceva sau când vor să transmită că s-au plictisit? Câtă putere de convingere au când își doresc noua jucărie văzută pe canalul de desene animate? Ei bine, toate gesturile, fețișoarele, tonurile vocii lor pot fi folosite cu mare succes și atunci când învață limba engleză. Comunicarea nonverbală îi ajută pe copii să transmită mesaje cât mai clare, chiar atunci când le lipsesc unele dintre cuvintele necesare din vocabular!

Cuprins:

Importanța comunicării nonverbale în procesul de învățare a unei limbi străine

Comunicarea este ceva ce irumpe, în mod natural, la marea majoritate a oamenilor. Ea nu constă însă doar în cuvinte. Dimpotrivă, am tinde să catalogăm, în mod subconștient, ca bizară apariția unui om care doar ar vorbi, fără a folosi (de cele mai multe ori, tot în mod subconștient), mimica, gestica, poziția, mișcarea. Să ne amintim de acele staruri cu multe-multe operații estetice (nereușite), a căror față nu se mai mișcă practic în timp ce vorbesc. Cumva, pozele cu acestea arată minunat, dar video-urile în care vorbesc ne transmit un mesaj de eroare!

În procesul de învățare a unei limbi străine, cu cât ești mai aproape de nivelul începător, cu atât comunicarea non verbală este mai importantă. Atât la profesor, cât și la elevi. La profesor, pentru a se face înțeles de către cursanți atunci când le vorbește în engleză, iar la învățăcei… pentru a reuși să transmită eficient mesajul lor și să suplinească posibila necunoaștere a anumitor termeni sau reguli gramaticale. Am mai vorbit puțin despre comunicare non verbală la adulți, utilă în susținerea unei prezentări, aici. Hai să vedem cum îi putem pregăti și pe cei mici pentru a deveni niște comunicatori excelenți!

Tipuri de comunicare nonverbală

Comunicarea non-verbală se leagă, cumva, de inteligența interpersonală. Pentru că este unul dintre factorii care ajută la crearea rapidă și consolidarea relațiilor. Există mai multe tipuri de comunicare non verbală – toate ar trebui conștientizate și încurajate la copiii de vârstă mică, exersate chiar în școală și acasă. Pentru că fiecare în parte mărește șansa de a te face înțeles, dar și plăcut de către interlocutor. Exact, creierul interpretează ca mai prietenoasă o persoană care folosește extensiv și comunicarea non verbală și tinde să îi răspundă într-o manieră pozitivă! Să vedem care ar fi tipurile de comunicare non-verbală:

Expresiile faciale

Mirare, preocupare, îngrijorare, empatie, dezamăgire, încântare, toate pot fi transmise prin intermediul expresiilor faciale. Nu te teme să le transmiți și învață-ți și copiii să o facă. Zâmbetul, zâmbetul care este atât de important și de atât de multe feluri diferite ar trebui să fie accesoriul de nelipsit în interacțiunile interumane. Ochii, de asemenea se spune că grăiesc mai mult decât 1000 de cuvinte. Că sunt poarta sufletului. Nu degeaba, în lecțiile de engleză pentru copii de vârstă mică, preșcolari, clasa pregătitoare și clasa I, sunt inserate activități unde copiii identifică emoțiile personajelor din poze și li se cere să le imite. Face parte din curriculum-ul de dezvoltare personală din școala românească, de asemenea (anul I de studiu)!

E important să fim expresivi atunci când vorbim, dar e important să o facem și când ascultăm spusele celorlalți: expresia feței noastre este un feedback pentru ei și îi poate face să continue sau să se oprească, să vină mai aproape către noi sau să se îndepărteze, din punct de vedere al atitudinii și intențiilor lor.

Mișcarea și postura corpului

Dacă ești imobil, trasmiți mesajul că… nu prea ești sigur pe ceea ce spui sau nu crezi în ceea ce spui. În comunicare, e ideal să folosești mâinile, să nu stai fix țintuit locului. Poziția în general e bine să fie relaxată și nu strânsă, care să inspire teamă.

Postura corpului e important să fie dreaptă, cu umerii în spate (explică-i asta însă noii generații! … noi la cursuri o facem, contăm pe ajutorul cât mai multora să ne susțină). Fața trebuie să fie liberă atunci când vorbești (nu cu mâna la gură – lucru pe care mulți copii îl încearcă, unii din timiditate, alții din oboseală). Atunci când vorbești, mai ales o limbă străină pe care nu o stăpânești încă foarte bine, ca engleza, practic lucrezi cu tot corpul să transmiți mesajul interlocutorului.

Gesturile

Gesturile sunt de bază în comunicarea nonverbală, mai ales atunci când cunoștințele lingvistice nu sunt mereu de ajuns, așa cum e cazul celor care sunt în curs de învățare a limbii engleze. Gesturile completează vorbirea (după cum spuneau părinții noștri, poți folosi limba gimnastică atunci când nu mai știi să continui într-o limbă străină). Dar asta cere puțină imaginație, creativitate și antrenament!

Ce poți să indici cu mâinile? Mărimea, înălțimea, dacă ceva este greu sau ușor, direcția, dacă un eveniment s-a petrecut în trecut sau nu (arătând cu mâna spre spate, peste umăr). Forma. Poți mima o acțiune, sau modul de folosire al unui obiect. Poți folosi mâinile ca să sugerezi o atitudine: hotărâre, nehotărâre, plăcere sau neplăcere. Încă de la cursurile de preșcolari (și mai ales acolo) lucrăm mult cu mâinile și cu restul corpului. Tehnica se numește TPR – Total Physical Response și implică însoțirea actelor de limbaj de gesturi. Adjective, verbe (comenzi, acțiuni), substantive, toate sunt dublate de gesturi explicative pe care le realizează și profesorul, și copiii.

mana care arata semnul ok sau like pe fundal alb

Gesturile cele mai celebre ale zilelor noastre, inspirate de cultura engleză / a internetului sunt semnul ok, semnul Like și semnul Dislike (cu pumnul în jos).

Contactul vizual

Contactul vizual cu interlocutorul arată că îi acorzi atenție și că urmărești ceea ce spune. Contactul vizual ar trebui să dureze cel puțin câteva secunde, apoi mutat un pic privirea, apoi revenit (ca să se evite efectul de holbat).

Contactul vizual este cu atât mai important în procesul de învățare a limbilor străine cu cât este nevoie și de vizualizarea mișcărilor buzelor. Unei persoane care nu vorbește engleza nativ îi va fi mult mai ușor să înțeleagă cuvintele, dar și să învețe să le pronunțe la rândul lui dacă poate vedea cum se formează sunetele, cum își mișcă vorbitorul gura.

Atingerea

Atingerea este importantă și benefică, însă există așa numitele zone sociale ce pot fi atinse, fără a îl face pe celălalt să se simtă inconfortabil: mâinile, umerii, zona capului. Alte zone ale corpului ar trebui evitate. O atingere ușoară poate fi folosită pentru a îl face pe celălalt atent, pentru a exprima empatie, părere de rău, încurajare. Sau, în cazul copiilor, drag!

Există chiar o știință care se ocupă de studiul atingerii ca formă de comunicare non-verbală. Ea analizează atingeri ca strânsul mâinii, saluturile (cum ar fi bătutul palmei, făcutul cu mâna la întâlnire și la plecare și așa mai departe). Ele sunt aici de când lumea, dinainte de vorbe – deci trebuie încurajate ca formă de împrietenire și socializare.

Spațiul

Pentru ca toată lumea să se simtă bine și confortabil, e bine să fie menținută distanța personală (minim lungimea unui braț) între cei aflați în aceeași încăpere. O distanță fizică mai mică de 45 centimetri denotă deja intimitate, este spațiul rezervat copiilor, membrilor familiei, îndrăgostiților, etc. Acest lucru e valabil și în sala de clasă, la cursul de engleză, dar și în afară, în orice situație.

Vocea

Din ce în ce mai des ne confruntăm cu copii care studiază engleza și care, mai ales atunci când citesc, au o poziție a corpului strânsă, umerii căzuți, vocea înceată. Citesc repede, cât pot de repede, fără a acorda atenție intonației, astfel încât spusele lor devin uneori aproape neinteligibile. Acest lucru se vede apoi și în scris

Noi îi învățăm la cursuri că cititul, vorbitul reprezintă un mic spectacol și că trebuie să se înțeleagă foarte clar ceea ce spun. Cuvintele trebuie rostite suficient de rar ca să fie înțelese, cu o dicție bună. Iar vocea trebuie să exprime și ea surprindere, indignare, curiozitate, plăcere, amuzament… De la șoaptă la strigat, sunt sute de nuanțe pe care le poate transmite glasul unei persoane!

fetita bruneta care prezinta un proiect la cursul de engleza in sala de clasa in fata colegilor care stau in banci

O modalitate de a îi face pe copii să lucreze la limbajul non-verbal la cursurile de engleză și nu numai este să le prezinte creații proprii (poze, desene, proiecte, compuneri) colegilor lor și profesorului, cât mai frumos și mai convingător cu putință.

Activități practice în limba engleză pentru dezvoltarea comunicarii nonverbale

După cum spuneam mai sus, cititul expresiv ar trebui să constituie primul pas pentru a exersa comunicarea non-verbală în limba engleză la copii. Cititul se poate exersa și acasă, în fața oglinzii – pe lângă voce și o pronunție cât mai frumoasă, poți acorda atenție mimicii și chiar gesturilor. Uite o selecție de texte în engleză potrivite nivelului începător. Aici.

Noi practicăm cu succes la cursurile de engleză pentru copii interpretarea poveștilor pe care ei le studiază în cărțile lor Cambridge University Press. După ce sunt familiarizați cu povestea în sensul că învață cuvintele noi cheie, o ascultă, apoi o citesc, le solicităm să iasă în față să mimeze povestea (pe roluri, fără cuvinte) citită de profesor. În următorul pas, copiii vor interpreta povestea pe roluri, cu replici cu tot, așa cum le-au reținut. Nu este vorba despre povești lungi sau anevoioase, replicile sunt scurte, dar pline de reacții ce pot fi interpretate expresiv. Copiii învață de asemenea diferite interjecții (care îi și amuză, sunt și utile).

O altă activitate care îi stimulează, de această dată, pe copiii mai mari să utilizeze toate resursele de limbaj verbal și nonverbal pe care le pot găsi este jocul Hot Seat. Copiii se împart în două echipe și câte un reprezentant al fiecărei echipe se așează pe câte un scaun, cu spatele la tablă. Pe tablă, profesorul scrie un cuvânt pe care ei trebuie să îl ghicească, având ca indicii explicațiile celor din echipa sa. Primul care ghicește câștigă un punct pentru echipă. Acest joc dezlănțuie forțe nebănuite de mimă, gesturi, expresii faciale, explicații, conexiuni între domenii. Și adrenalină și distracție, de asemenea!

La cursurile de engleză de vară bazate pe comunicare, îmbinăm toate acestea cu multe alte idei noi și inventive de stimulare a dialogului și de formarea apetitului pentru socializare!

Și desigur, foarte important pentru dezvoltarea expresivității și a comunicarii nonverbale este jocul de rol. La cursuri, acesta poate viza diverse situații amuzante, de la cumpărături la doctor, pe stradă, la tribunal, etc. Acasă, poate fi făcut la fel sau schimbat rolurile din familie. Copilul o interpretează pe mama sau pe tata, mama pe el și așa mai departe, încercând să se imite cât mai bine și să reacționeze tipic pentru acea persoană. A se juca doar dacă ai o doză mare de simțul umorului!

Sursa foto: Unsplash