Dezvoltarea limbajului la copii. Cum ajută cursurile de engleză

Când ar trebui să înceapă să vorbească, în ce stadiu să enunțe propoziții și e oare în regulă să amestecăm mai multe limbi și să plusăm, eventual, prin cursuri, la vârstă mică? Când vorbim de o întârziere de limbaj și ce e de făcut? Află din articolul de mai jos informații utile despre dezvoltarea limbajului de la naștere până spre școală și învață bune practici pentru a-ți ajuta copilul.

Cum se dezvoltă limbajul copiilor, pe vârste

Încă de la naștere, copiii încep să își construiască abilitățile și cunoștințele pentru comunicare. Acestea sunt preexistente în creierul uman, după cum a formulat Noam Chomski în teoria gramaticii universale, creierul venind echipat cu un mecanism foarte schematic ce ne permite să învățăm / să vorbim toate limbile pământului, care au structuri sintactice similare, indiferent de colțul de pe Terra unde își au originea. Mai pe scurt, toți oamenii, toate rasele au același “program” lingvistic gata implementat, rămânându-le să îi facă upgrade în perioada copilăriei importând (învățând) vocabular și adaptând prin prisma diferitelor particularități ale limbii natale.

Iată care sunt etapele dezvoltării limbajului în prima copilărie:

  • Etapa pre-lingvistică: Între 0 și 6 luni poate părea că nu se petrec prea multe din acest punct de vedere cu bebelușii, dar ei folosesc o gamă întreagă de sunete diferite pentru a-și transmite stările. De asemenea, se obișnuiesc cu sunetele din jur, devin atenți la limba maternă, disting intonația, ritmul limbii și încet încet, și cuvintele. E important să îi vorbești copilului mic cât mai mult, chiar înainte ca acesta să reacționeze.
  • Etapa de gângureli: Între 6 și 9 luni, bebelușii încep să spună silabe precursoare ale cuvintelor: ma, ba, da, gu-gu și alte sunete adorabile.
  • Etapa holofrastică: Între 9 și 18 luni, copilașii încep să spună cuvinte izolate: mama, tata, apa, pa, etc. Sunt relevante pentru dezvoltarea limbajului doar cele cu sens – atunci când rostesc apa și arată spre apă pentru a o primi, când strigă mama pentru a capta atenția acesteia, etc.
  • Etapa de două cuvinte legate: În această etapă care durează până în jur de doi ani, toddlerii spun două cuvinte legate ca înțeles: câine mare, altă cană, vreau apă.
  • Etapa telegrafică: Între 24 și 30 de luni, achizițiile copilului îi permit să construiască scurte enunțuri telegrafice, ce conțin 3-4 elemente cu sens, chiar dacă nu sunt corecte gramatical.
  • Etapa enunțurilor din mai multe cuvinte: După doi ani și jumătate, majoritatea copiilor încep să construiască enunțuri mai complexe, din mai multe cuvinte. Desigur că încă vor avea greșeli, încă vor pronunța greșit unele cuvinte
copii prescolari asezati pe jos pe covorase la cursul de engleza mananca popcorn si participa la activitati de dezvoltare a limbajului

Copii preșcolari care participă la o activitate de dezvoltare a limbajului la cursul de engleză FollowMe.

Când putem vorbi despre o intarziere a limbajului

Întârzierea de limbaj semnifică faptul că un copil nu comunică sau nu vorbește conform așteptărilor, la vârsta la care ne așteptăm să o facă. Trebuie să discernem între:

  •  întârzierile sau tulburările de vorbire, care se referă la actul fizic al vorbirii și pronunției, de exemplu incapacitatea de a pronunța anumite sunete sau anumite grupări de sunete și 
  • tulburările de limbaj, care se referă la construirea actului de comunicare, verbal sau nu (în funcție de vârstă).

Unii copii au un singur tip de întârziere, alții pot avea atât dificultăți de vorbire, cât și de comunicare (întârziere în dezvoltarea limbajului). Cauzele acestor dificultăți pot proveni din:

  • Ereditate (un anumit tipar de vorbire “din neam”)
  • Naștere prematură
  • Greutate mică la naștere
  • Asfixie la naștere
  • Dificultăți de auz
  • Salivare excesivă sau probleme de înghițire, gestionare a mâncării, mișcări ale limbii
  • Probleme neurologice
  • Un sindrom genetic sau tulburări din spectrul autist
  • Uneori cauza nu e cunoscută

Iată când ne putem gândi la o întârziere de limbaj:

  • – bebelușul nu gângurește până la 9 luni
  • – nu spune niciun cuvânt până la 15 luni 
  • – nu spune cuvinte concrete, cu sens, până la 18 luni (ci doar gângureli sau o silabă: baa) 
  • – nu face combinații de două cuvinte cu sens până la vârsta de doi ani
  • – are dificultăți în a urma instrucțiuni la vârsta de doi ani (pune jucăria pe scaun, du-te la bucătărie, ia jucăria de pe masă)
  • – nu vorbește în propoziții (scurte) până la 3 ani
  • – nu poate folosi cuvintele potrivite în propoziții până la 4 ani
  • – este aproape imposibil de înțeles ce spune la vârsta de 3 ani 

Acestea sunt niște direcții foarte generale. Prima persoană care urmărește în mod profesionist evoluția copilului este medicul pediatru, care la controalele regulate va fi atent și la dezvoltarea cognitivă și de limbaj. Dacă acesta transmite un semnal sau tu ai anumite îngrijorări, adresează-te unui specialist pentru o evaluare. 

 Întârzierile de limbaj se tratează prin ședințe de lucru cu logopedul, care îl va învăța pe cel mic să pronunțe corect, să identifice sunetele (posibil să învețe și alfabetul cu el), să înțeleagă sensul cuvintelor și să construiască propoziții corecte, să identifice semnalele sociale, verbale și non-verbale, în funcție de ariile unde copilul întâmpină probleme. Logopedul îți va explica de asemenea cum să lucrezi și tu, acasă, cu copilul astfel încât să îl ajuți să își dezvolte limbajul.

Sfaturi pentru a sprijini dezvoltarea limbajului 

De dezvoltarea limbajului se ocupă puericultorii și educatorii, la creșă și grădiniță, însă efortul trebuie să fie comun și limbajul să fie cultivat și în familie. Iată cum poți aborda acest domeniu:

  • Folosește materiale vizuale: cărți cu poze, flashcards
  • Citește-i copilului tău. Aici trebuie menționat că foarte adesea, copiii care întâmpină dificultăți de limbaj nu găsesc o plăcere deosebită în audierea poveștilor tocmai pentru că le e mai greu să le decodeze.
  • Reformulează spusele lui în forma corectă și adăugând câteva cuvinte. Este ceea ce numim noi, la cursurile de engleză pentru gimnaziu, upgrading language – să sugerezi o variantă puțin mai avansată, care sună mai bine a ceea ce a spus sau scris copilul.
  • Folosește, în loc de tehnica întrebărilor, tehnica descrierilor și comentariilor. E vital să vorbești cât mai mult cu puiul tău, dar dacă îi pui întrebări întruna pentru a îl stimula, la un moment dat va deveni stresat sau exasperat. În loc de asta, stimulează conversația făcând observații, glume, comentarii pe baza a ceea ce vedeți, trăiți, gustați.
  • Oferă-i copilului tău alegeri, verbalizate. Nici prea multe, nici prea puține (ideal să poată alege între 2 sau maximum 3 ținute vestimentare, gustări, jucării, destinații de petrecere a după-amiezii). În loc să îi arăți și să întrebi: Aceasta sau aceasta?, întreabă-l: Ce dorești să porți astăzi – rochia roșie cu buburuză sau rochia cea verde cu model cu floricele?
  • Participă alături de el la jocurile de rol. Chiar dacă lui îi place unul singur, pe care îl repetați de zeci de ori (cum ar fi de-a restaurantul, sau de-a doctorul). Poți adăuga noi și noi cuvinte, informații, variabile. 
  • Joacă jocuri de limbaj (cu copii de 4-5 ani). Cum ar fi: eu spun unul, tu spui multe (un autobuz – două autobuze), completează propoziția (cu ceva potrivit, sau într-un mod amuzant): Eu mănânc o…, eu dorm pe un…, găsiți cuvinte care rimează: măr – văr, perișoare – verișoare, masă-casă.

Cum ajută limbile străine

Limbile străine ajută la fel de mult ca și limba maternă – pe principiul că sunt tot limbi :). Dar combinația limbă străină + limbă maternă e chiar grozavă, deoarece ajută creierul să se dezvolte și să facă conexiuni și mai multe, iar sinapsele să fie mai rapide. Copiii au ocazia să observe și să învețe și mai multe despre sintaxă atunci când sunt expuși la două limbi diferite, au ocazia să simtă similaritățile dintre anumite cuvinte. Uneori, copiii cu dificultăți de limbaj care cunosc elemente din două limbi evită frustrarea găsind termenul potrivit pentru exprimarea emoțiilor sau a stărilor în limba străină.

Cum dezvoltăm limbajul copiilor la cursurile de engleză FollowMe

La cursurile de engleză pentru preșcolari FollowMe, ca și la celelalte cursuri, folosim metoda engleză prin engleză – adică nu traducem ceea ce vorbim noi, profesorii (decât în cazuri extreme) și nu le cerem elevilor să traducă din engleză în română sau invers. Mergem pe principiul întrebare și răspuns, direct în engleză, pe care le repetăm, le reformulăm, sprijinindu-i pe copii să reușească să vorbească.

Mai întâi, copiii vor răspunde prin gesturi. Apoi printr-un singur cuvânt. Validăm răspunsul, însă le cerem, progresiv, să formuleze o propoziție (sau, ulterior, mai multe).

Lucrul cu o limbă străină le antrenează auzul (pentru identificarea fonemelor), iar repetiția le antrenează pronunția. Dacă în viața de zi cu zi e mai puțin obișnuit ca un copil să repete de 5-6 ori un cuvânt, ca să îl pronunțe bine, timp de mai multe zile (de obicei, acasă copiii refuză să facă asta), la un curs de engleză e de așteptat să existe repetiții. Copiii cu dificultăți de limbaj observă că și ceilalți elevi primesc aceeași sarcină, ceea ce nu îi face să perceapă situația ca pe o problemă. Mai exact, la cursul de engleză pornesc toți de la aceleași premise, spre deosebire de grădiniță de exemplu, unde este evident că anumiți copii se exprimă mai bine în română decât alții, ceea ce ar putea fi un factor inhibitor.

Printre activitățile care au loc la cursurile de engleză pentru începători de an școlar sau de la Școala de vară se numără:

– jocuri cu flashcards (repetiție, atingere și pronunțarea cuvântului, identifică flashcard-ul care lipsește, identifică și numește flashcard-ul care a fost adăugat la setul anterior, etc)

– joc de rol (la cumpărături, la doctor)

– dramatizarea scurtelor povești pe care le studiem din manual sau din cărțile speciale (copiii spun replicile însoțite de gesturi, pe roluri)

– proiecte și crafturi atractive pe care le explicăm în engleză și le descriem pas cu pas (tot în engleză)

– activități de ascultare activă și rezolvarea sarcinilor ce demonstrează înțelegerea dar și atenția și concentrarea

– dialoguri cu marionete (de deget sau de mână) sau mascote ale personajelor din cărți, pentru a învinge timiditatea.

În concluzie, dezvoltarea limbajului la copii depinde într-o bună măsură de ereditate și combinația de gene care îl face unic, dar și de felul în care abordăm acasă comunicarea, modelele oferite, răbdarea de a îi îndruma să se dezvolte.

Sursa foto și video: FollowMe