Simți că te lupți în van cu copilul tău ca pe lângă temele pentru școală și cursuri, să citească? Mii de alți părinți trăiesc aceeași experiență. Ce e de făcut? Nu e cazul nici să pornim al treilea război mondial pe această temă, nici să ne resemnăm la gândul că, într-adevăr, copilul nu vrea să citească și că această generație e altfel, sau că pentru educația lui cursurile îi vor fi suficiente. Ci cu răbdare să îl atragem și să îl încurajăm să își descopere o pasiune autentică pentru citit!
Primul răspuns care ne vine în minte este: pentru că îi punem. Trebuie să fii foarte diplomat, foarte discret într-adevăr pentru a reuși să îți încurajezi copilul să facă o activitate care te încântă fără a pune presiune pe el, fără a crea apoi așteptări nerealiste și fără ca aceasta să se transforme la un moment dat într-o corvoadă. În loc să îi punem și să ne așteptăm să citească, ar trebui să le facilităm acest proces și să îl facem mai atractiv – hai să descoperim ce poate sta în spatele refuzului copiilor de a citi.
Tot așa cum dacă tati “stă pe telefon” va căuta și cel mic să petreacă timp folosind mobilul, în cazul în care copiii cresc văzându-și adesea părinții citind, li se va părea un fapt de normalitate să o facă și ei.
Pe cale de consecință, dacă nu îi văd, nu vor fi familiarizați cu gestul. Copiii nu vor să citească pentru că nu e un gest familiar lor – la fel cum un copil care vede la 5-6 ani o persoană fumând va considera gestul extrem de bizar. Degeaba le vei spune că atunci când erai la școală citeai și tu foarte mult – asta nu merge. Vor deduce că o făceai deoarece erai obligat – și nu în această direcție dorești să mergi…
Cum ar fi tableta, PS, smartphone, laptop, Netflix, Youtube, rețele sociale – toate pline de video și audio care solicită mai puțin concentrarea, de la câteva secunde la câteva minute, toate puternic colorate, ilustrate, cu emoji și scris fix cât trebuie (câteva cuvinte). Pe toate aceste dispozitive, avantajul e că își pot alege conținutul oricând și pot regla intensitatea, durata – au control deplin (sau așa cred ei).
O variantă bună este păstrarea echilibrului între lumea virtuală și activitățile clasice cum ar fi socializare, sport, lectură. Din punct de vedere cognitiv, este dovedit că gadgeturile și aplicațiile lor ajută mult și ele, în alt fel decât o face cititul, de aceea fiecare dintre activități trebuie să aibă un moment al său.
Încurajarea, încă din prima copilărie, a rutinei de citit înainte de somn este nu doar productivă, ci și foarte sănătoasă, deoarece calitatea somnului va fi mult mai bună după câteva pagini dintr-o carte decât după un joc sau o selecție de foarte scurte clipuri video înainte de a adormi.
… pentru că timpul lor e organizat în proporție de 90% cu școală, cursuri, antrenamente, ateliere, teme și concursuri. În timpul care le mai rămâne, mai ales dacă e prea puțin, nu te aștepta să citească – au nevoie ca de aer și de timp nestructurat, adică de stat degeaba. Iar acesta nu e pierdut, ci îi ajută să proceseze și să fixeze toate celelalte informații. Creierul nu poate lucra și asimila non stop!
Dacă simți că acesta e cazul tău și că din cauza suprastimulării copilul nu vrea să citească, fă un pas înapoi și eliberează-l de unele dintre activitățile la care este înscris.
Ca și în cazul conținutului de pe net, copiii au nevoie de alegeri și în privința cărților. O bibliotecă cuprinzătoare acasă ajută, dar și colindatul prin librării și un abonament la biblioteca publică sunt utile și atrăgătoare pentru a alege cărți pe gustul lor – din nou, pentru a le savura, copiii trebuie să vadă admirație și respect pentru ele din partea părinților, de mici.
Este probabil ca lecturile obligatorii de la școală să nu îi fascineze pe elevi. De aceea, printre lecturile obligatorii lasă-i libertatea de a își alege stilul, autorii și genurile care îl atrag! Chiar dacă ție ți-a plăcut mult mult mult Colț Alb, Black Beauty, Cireșarii sau Baltagul, copilul tău s-a născut într-o altă perioadă, trăiește într-o altă lume și e foarte posibil să îl bucure alt tip de literatură. Nu te arăta critic sau disprețuitor față de gusturile sale.
Nu mai reprezintă de mult o noutate faptul că toți copiii au puseuri de creștere și salturi mentale atunci când sunt bebeluși și toddleri. Părinții din epoca noastră sunt informați și știu să le recunoască – același lucru e valabil pe toată perioada dezvoltării copiilor, chiar și atunci când sunt mai mari. Copiii cresc în etape și pe parcursul fiecăreia dintre ele îi preocupă altceva și descoperă alte valențe și fațetei ale existenței (poți citi și articolul în care sunt descrise pe scurt aceste etape de dezvoltare teoretizate de Piaget).
Cu alte cuvinte, copilul tău nu va fi preocupat mereu de aceleași lucruri și activități, la toate vârstele. Trebuie să îl lași să descopere, să trăiască ceea ce îl interesează în fiecare dintre ele, deoarece este cumva pre-programat să evolueze în acest fel. E posibil ca cititul să nu fie mereu pe primul plan chiar și în cazul unui copil ce promitea mult în acest sens – este absolut normal și de înțeles. Nu te speria, pasiunea nu o să dispară, pur și simplu din timp în timp apar și alte atracții!
La 6, 7, 8 ani copiii pot citi deja texte, povești și chiar microromane sau romane ilustrate, dacă:
Adolescenții reprezintă o categorie care cu greu face loc lecturii în viața sa. Școala și temele ocupă un loc însemnat în existența lor. Mai sunt sportul, prietenii, pasiunile ca: jocurile, machiajul, moda, ieșirile, discuțiile mai mult sau mai puțin filozofice. Deja direcția în viață și preocupările principale încep să se cristalizeze – dacă adolescentul e o fire practică, hands-on, cum spun englezii sau visătoare, dacă e deschis către partea tehnică sau cea umanistă.
Totuși, cititul e important indiferent de calea aleasă. Un rol important în acest sens îl pot avea figurile de autoritate morală din viața sa: pot fi părinți, bunici, mentori, antrenori, profesori. Să luăm cazul lui David Popovici, sportiv de elită care a prins gustul pentru filosofia greacă de la antrenorul său!
O altă modalitate de a lucra cu adolescentul tău în acest domeniu e să îi recomanzi cărțile citite chiar de tine și pe care le-ai savurat cu adevărat (cărțile citite în prezent, de preferat, nu în propria ta adolescență), pentru ca apoi să comentați pe marginea lor și să le discutați. Astfel îi oferi un exemplu bun și îi dai șansa de a împărtăși el însuși propriile trăiri și judecăți de valoare.
Încurajează-ți adolescentul să exploreze biblioteca școlii, Biblioteca Municipală, Națională sau Județeană.Și la școala de engleză FollowMe avem o bibliotecă de unde pot împrumuta cărți în limba engleză, beneficiind și de consultanța profesorilor legat de nivelul potrivit pentru ei.
Încă o mențiune despre lectură și citit. Deși în spațiul virtual au loc nenumărate discuții, dezbateri și se scriu comentarii pe tema clasicului versus contemporan, opinia noastră de profesori este că atât copiii, cât și adolescenții (și adulții, desigur) trebuie să aibă acces la amândouă. Literatura contemporană pentru copii e mult mai prietenoasă și oferă adesea un spațiu considerat sigur pentru cei mici, dar nu abordează teme pe care copiii trebuie să le parcurgă, teme ce vin din inconștientul colectiv și străbat secolele, prezintă încercări și eșuări / victorii care îi vor fi de folos oricărui copil. De asemenea, bogăția limbajului e de cele mai multe ori net superioară în poveștile populare, poveștile nemuritoare ori autorii clasici pentru copii.
În cazul adolescenților, crearea unei baze de cultură minimă, ce îi va permite să înțeleagă alte forme de artă (prin faptul că acestea – filme, muzică, arhitectură, pictură și sculptură vor face referință la cărți universale) trece obligatoriu prin citirea autorilor clasici cu temele pe care e de preferat să le parcurgă orice om: l’amour, la mort, la terre, la guerre (dragostea, moartea, pământul, războiul). Pledăm, ca atare, în favoarea oferirii unei varietăți de materiale de citit copiilor, care să cuprindă texte atractive și de calitate bună și din care copilul să aleagă el însuși.
În concluzie: copilul care nu vrea să citească nu a primit încă, cel mai probabil, stimulii de care are nevoie pentru a o face: admirația ta pentru această ocupație, o varietate suficient de mare și potrivită lui ca personalitate sau ca vârstă de cărți, ori pur și simplu are, momentan, mintea și timpul ocupate cu alte activități – lucruri care sunt, toate, rezolvabile împreună.
Sursa foto: Pexels