Toți suntem genii. Dar dacă judecăm un pește după capacitatea sa de a se urca într-un copac, acesta va crede toată viața că este un prost. E un citat celebru care circulă de o vreme pe internet, avându-l ca autor pe Einstein. Ceea ce a vrut el să spună, cu mult timp înaintea formulării teoriei în mod oficial, e că există mai multe tipuri de inteligență, care au caracteristici diferite.
Chiar și când eram eu mică, adică în anii 90, proba de foc a inteligenței era considerată performanța la matematică. Un predictor puternic: dacă cel mic era bun la matematică i se prevestea un viitor strălucit, dacă era bun la română, merge și așa. E mai artist, îi place vorbăria, noroc că există ceva meserii și pentru asta. Iar dacă nu era performant la niciuna… era privit cu îngăduință și milă. „Fiecare cu norocul lui”, se comenta.
Astăzi, deși încă mai există persoane cu această viziune, din ce în ce mai multe cadre didactice și părinți înțeleg că elevii au aptitudini diferite. Tipuri de inteligență diferite, cum a spus Howard Gardner în 1983. Înțeleg, procesează informația și învață despre lume în mod diferit, urmând ca apoi să acționeze asupra lumii diferit. Adică să găsească soluții diverse la probleme. Ceea ce este excelent, căci lasă loc sub soare pentru toată lumea și face ca societatea să fie mai echilibrată și mai plină de creativitate.
Hai să vedem care sunt aceste tipuri de inteligență și cum se caracterizează!
În această categorie intră copiii care, de regulă, sunt buni la română. Copiii care învață să vorbească de foarte mici (nu pentru că li s-a vorbit mult ca bebeluși și s-a ocupat cineva de ei, ci pentru că în așa fel e structurat creierul lor, încât sunt atrași, de când se nasc, de cuvinte, semnificația lor, povești, poezii). Le place să facă rime, să folosească tot felul de cuvinte deosebite. Sunt atenți la nuanțele și conotațiile vorbelor și astfel devin ei înșiși, foarte repede, de obicei la numai câțiva anișori, extrem de expresivi în folosirea limbii.
O altă caracteristică a copiilor cu inteligență dominantă lingvistică e că înțeleg cu mare ușurință și sintaxa, fonetica și de fapt toate părțile de gramatică. Rar vor avea probleme cu acordurile, încă din prima copilărie și le vor însuși rapid și corect.
Nu numai limba română e domeniul lor de expertiză. Învață cu ușurință limbi străine, așa încât e păcat să nu profiți de acest talent al copilului oferindu-i această șansă. Cursurile de limba engleză îi oferă un mediu plăcut unde poate exersa interactiv, socializând și comunicând cu alți copii, prin jocuri de rol, dialoguri și alte activități de echipă.
Copiii buni la matematică. 🙂 Cei care preferă să abordeze și să rezolve logic problemele. Au o mare ușurință în manipularea numerelor și preferă să studieze relațiile cauză-efect. Iau în calcul informațiile obiectivele, datele științifice și nu pe cele subiective: emoții, sentimente, senzații. Identifică ușor forme, modele, serii logice.
Inteligența matematică îi ajută însă pe copii și în învățarea multor alte materii, pentru că ei sunt înclinați să abordeze metodic totul. De exemplu, la limba română și limba engleză, ei vor înțelege cu ușurință gramatica și relațiile dintre cuvinte. Vor vorbi corect, chiar dacă uneori își pot găsi mai greu cuvintele sau le plac enunțurile mai concise și textele cât mai funcționale (…mai scurte, adică). Pur și simplu preferă să comunice informația strict necesară, fără înflorituri.
Unii oameni sunt pur și simplu mai muzicali decât ceilalți: au ureche, adică pot identifica fără efort ritmul unei melodii dar și al vocii cuiva, tonul, notele, frecvența lor. Le redau cu ușurință. Și pot să își reamintească mai ușor informațiile care sunt primite prin această cale, auditivă. La școală, îi avantajează ca instrucțiunile să fie verbalizate (în loc să le citească). Învață ușor să cânte la instrumente muzicale. Când sunt mici, pot învăța ușor limbi străine, matematică de bază, noțiuni despre mediul înconjurător, prin intermediul cântecelor.
Oamenii cu acest tip de inteligență au abilitatea de a observa, analiza și reține informațiile prezentate vizual din lumea care îi înconjoară. Poziția, mărimea, relațiile de vecinătate nu le scapă, chiar de la prima vedere. Pot reține ușor drumuri, trasee, se orientează excelent într-o clădire, cartier, oraș. Toate informațiile pe care le primesc (auditiv, în scris) sunt transformate, mintal, în imagini, pentru a le procesa.
Persoanele cu o inteligență vizuală dominantă pot fi orientați către cariere ca arhitect, designer, artist, inginer. În școală, îi ajută să creeze proiecte cu propriile mâini, organizându-și astfel singuri informația. Să vadă diagrame, tabele, grafice și nu doar să audă sau să citească materia.
E ultimul, adică cel mai recent, tip de inteligență luat în calcul de oamenii de știință. Poate fi identificată la persoanele ce au o puternică legătură și atașament cu natura. Ele pot identifica, apoi clasifica, manipula elemente ale mediului înconjurător, obiecte, animale sau plante. Observă diferențele și asemănările dintre specii, climate, habitate, caută și identifică resurse pentru hrană. Sau găsesc modalități, pur și simplu, de a face mediul să lucreze în favoarea lor.
Îmi amintesc un exemplu perfect de copil cu inteligență naturalistă dezvoltată. Eram într-o excursie în pădure și încercam să adunăm un anumit tip de ciuperci. Acest copil avea de trei ori cantitatea celorlalți (și de două ori cuantumul de voie bună). Întrebat cum face să le vadă atât de repede, de atât de departe, mi-a răspuns: Știu unde sunt. Trebuie să gândești ca o ciupercă!
Acei copii care aruncă și lovesc bine mingea de foarte mici, imită cu ușurință mișcările pe care le arăți, adoră să danseze și să exerseze programe de gimnastică, să se cațere, acei copii probabil au dezvoltată inteligența corporal-kinestezică. Tot ei învață ușor să patineze, să meargă singuri pe bicicletă, să utilizeze skateboard-ul, hoverboard-ul și toate celelalte board-uri, schiurile.
Și tot ei, odată închiși în sala de clasă, se fâțâie permanent, uneori stârnind furia profesorilor. Nu prea se pot abține, lor le place să se miște, a fi static e plictiseala supremă. Au nevoie de stimulare fizică: de gimnastică de înviorare, de jocuri de mișcare de grup, de cântecele sau chant-uri cu coregrafie. La cursurile FollowMe, de exemplu, utilizăm, pe lângă multe cântecele și jocuri în care ei își folosesc mânuțele pentru a manipula, ascunde, găsi flashcards, și tehnica TPR (Total Physical Response). În acest fel, rămân concentrați și atenți la ceea ce se întâmplă.
Inutil să spunem că persoanele cu acest tip de inteligență sunt buni sportivi, antrenori, artiști, acrobați. Trăiesc sănătos și trebuie spijiniți să își urmeze pasiunea!
Aceasta îi definește pe oamenii care îți cunosc și analizează foarte bine propria lume interioară, cu sentimente, senzații, potențiale și limite. Oameni care se înțeleg bine pe ei și, prin extindere, înțeleg cum funcționează psihicul uman. Pot fi introvertiți, însă au un infinit rezervor de sensibilitate și delicatețe.
Persoanele cu inteligență intrapersonală puternică sunt hotărâți, au scopuri clare și planuri concrete pentru a le atinge și stau mereu concentrați pe obiectivele lor. Acest lucru îi poate ajuta să își îmbunătățească și celelalte tipuri de inteligență, fiind perseverenți și răbdători!
Prin comparație cu anterioara, persoanele cu acest tip de inteligență nu au prea multă răbdare să se observe pe ei înșiși, fiind centrați pe dezvoltarea relațiilor interumane. Sunt cei care sună, scriu, postează, comentează, cunosc toate aniversările, toți sfinții. Țin cont și rețin preferințele fiecăruia, mici detalii care îți pot înfrumuseța ziua. Știu că preferi cafeaua cu lapte, fără zahăr. Mi-am amintit că tu îți doreai o umbrelă bleumarin cu buline!
Persoanele cu inteligență intrapersonală dezvoltată chiar ajută Lumea să se învârtească! Fac legătura dintre oameni, coordonează proiecte, anunță și transmit ceea ce e nevoie, când e nevoie. Par prezenți mereu, peste tot.
Bineînțeles că un copil nu se naște cu un singur tip de inteligență. Da, există ceva, un talent al lui propriu, care e inteligența dominantă (de fapt, pot fi și 2, 3). Însă desigur că el își dezvoltă, în proporții variabile, toate tipurile de inteligență, unele completându-le pe altele. Toate îl ajută să învețe, prin diferite metode. Și uite așa ajungem la vorba lui Einstein: suntem cu toții genii, fiecare în felul lui.
Sursa foto: Pexels