Uneori, nu îți vine să te apuci de ceva nou pentru că nu știi… de unde. Și ce presupune să faci, dacă vei fi capabil. De exemplu, de învățarea unei limbi străine. Află din articol cu ce te vei confrunta, cât de grea e limba engleză, ce va trebui să faci ca să o înveți și ce idei și credințe te pot sabota, în loc să te ajute.
Engleza și româna fac parte din două familii de limbi diferite: engleza e o limbă numită generic germanică, pe când româna, din grupul limbilor ce provin din latină. Acest lucru implică diferențe de vocabular (e mai greu să faci conexiuni sau corespondențe între termeni din română și engleză decât dintre română și franceză, italiană, spaniolă, etc). Din fericire, în secolul nostru pătrund în toate limbile tot mai mulți termeni internaționali, legați de știință, tehnică, digitalizare, etc, care apropie toate limbile pământului.
Un alt aspect în care româna și engleza sunt diferite este gramatica. Româna, ca și alte limbi romanice, are multe acorduri, desinențe, declinări. Engleza este mai simplistă din acest punct de vedere – iar asta e un avantaj, deoarece ne ajută să o învățăm mai ușor. Doar ceva auxiliare, de multe ori identice pentru toate persoanele (did, will), forme verbale la fel pentru toate persoanele de multe ori.
Există totuși ceva diferențe față de limba română care le pun mereu probleme cursanților și îi fac să creadă că engleza este o limbă grea. Una dintre cele mai spinoase este timpul verbal Present Perfect – prezentul perfect, care nu prea are corespondent în limba română. Și asta ne face să vrem să folosim, în locul său, fie trecutul simplu (I never ate snails, în loc de I have never eaten snails), fie prezentul (I know him for seven years, în loc de I have known him for seven years). Prezentul perfect descrie o acțiune începută în trecut dar care continuă sau are efecte sau are vreo altă legătură cu prezentul, fapt mai greu digerabil pentru noi, care vrem să fie ori albă (trecut) ori neagră (prezent)!
Un alt lucru ce le pare curios românilor de nivel A1-A2 la limba engleză este faptul că, în această limbă străină, toate propozițiile și toate predicatele trebuie să aibă subiect. Nu poți să zici, adică, Plouă / Ninge / E curent / E frumos / Vin. / Pleacă, etc.
Trebuie să zici cine plouă, ninge, vine sau pleacă, musai. It is raining, it is snowing, I am coming, They are leaving. Nu se subînțelege nimic la ei – nu ai subiect, e greșită propoziția. Ca să nu mai zic că e curent nu poți să zici nici dacă pui subiect, pentru că englezii nu prea știu ce e aia.
Patrioții români ne servesc adesea tot felul de informații despre bogăția neasemuită a limbii române, care are termeni și concepte pe care nu le mai găsești nicăieri în lume. E bine să fim temperați, posedă și alții bogății (naturale, lingvistice și de toate felurile). Ceeea ce nu înseamnă că nu trebuie să le valorificăm pe ale noastre, desigur!
Legat de dor, uite că îl au / îl simt și englezii și chiar cu nuanțe și în diferite feluri. Pe lângă I miss…. (mi-e dor, îmi lipsește), au și alți termeni ca longing, yearning, striving…
Ca aproape orice alt obiect de studiu, engleza nu este de fapt, nici ușoară, nici grea – sau poate fi ambele, în funcție de ce așteptări ai și la ce te raportezi. Este, însă, o disciplină care cere timp și implicare (asemenea altor discipline) ca să obții rezultate. Adică nu o să vină un profesor să implanteze limba engleză în mintea ta. Nu o poate face nici măcar un neurochirurg, nici inteligența artificială nu o poate face. Doar tu poți pune propria minte la lucru astfel încât într-un timp bun să înveți engleza!
Dacă unora dintre adulți li se pare totuși greu, asta se întâmplă din cauza unor prejudecăți sau informații eronate acumulate pe parcursul vieții. Iată care ar fi acestea:
Nu poate fi învățată în 21 de zile și probabil nici 210 nu îți vor ajunge, decât dacă sunt zile în care tu efectiv ai contact cu engleza, participi la cursuri, citești, folosești aplicații, faci teme la engleză. Și chiar și așa, nimeni nu poate să îți spună fix și cu exactitate în cât timp o să înveți TU această limbă, pentru că oamenii sunt diferiți, au disponibilitate diferită și abilități lingvistice diferite.
Adică doar printr-un program audio unde auzi diferite expresii, dialoguri. Nimic mai fals. Pentru a învăța engleza, trebuie să o vorbești, să o citești, să scrii tu însuți mesaje, texte. Trebuie să exersezi, de fapt, toate competențele: ascultat, vorbit, citit, scris, vocabular, gramatică. Și să primești feedback pe ele, să îți spună cineva cum te descurci, cum pronunți, dacă este inteligibil ceea ce spui, dacă au sens propozițiile.
Trebuie să vezi tu însuți dacă poți înțelege oameni reali, nu doar o înregistrare care rostește clar cuvintele.
Teoretic, da, ai dezvoltat până acum mecanisme de învățare mult mai eficiente decât copiii de vârstă mică (ei de cele mai multe ori nu au deloc mecanisme de învățare, se bazează mai mult pe memorie și atât). Adică poți înțelege sintaxa frazelor făcând analogie cu alte limbi, inclusiv româna, poți face conexiuni între cuvinte, poți detecta cu ușurință pattern-uri (modele) și face conexiuni logice, cum ar fi că sufixul -less înseamnă fără, sau cuvintele terminate în -ment sunt de obicei substantive ce provin din verbe.
Practic, ai și resursele mentale mult mai ocupate decât sunt cele ale unui copil, timpul limitat și răbdarea ceva mai puțină. Dacă cei mici iau ca de la sine înțeles că greșesc la școală, că au uitat, că nu au reținut, adulții sunt de obicei foarte duri cu ei și tind să considere fiecare omisiune un eșec și un motiv de rușinare. Dacă adopți această abordare, ai șanse să ți se pară grea limba engleză – cu siguranță drumul spre fluență e presărat cu multe încercări și greșeli!
Și pur și simplu nu merge așa. Limba engleză trebuie, după cum menționam mai sus, ascultată, vorbită, greșită ca să o asimilezi. Faptul că în școală ai primit la orele de limbi străine multe conjugări pe tablă și conjugări ca temă, multe explicații și definiții de gramatică nu prea te-a dus departe, nu-i așa?
Cu toate astea, observăm la mulți dintre adulții de la cursuri reticența de a interacționa și abundența, în schimb, a întrebărilor referitoare la aspecte de finețe ale gramaticii, chiar la stadii de început. Chiar dacă le place cursul și profesorul, se vor mira mereu cât de grea e limba engleză atunci când trebuie să o vorbească.
Toate aceste idei sau credințe stau în calea progresului tău la engleză, dacă le adopți. Pentru că adevărul e că învățarea presupune implicare, efort și timp – dar cu siguranță e un obiectiv ce poate fi atins, până la nivel avansat!
Copiii sunt mai fericiți și mai norocoși, deoarece nu își pun foarte multe probleme legate de succesul și durata procesului de învățare. Iau totul ca atare, ceea ce îi face, dacă au mijloacele potrivite, să asimileze engleza destul de repede. Iată care ar fi condițiile:
Lasă-i să asculte și să privească, dacă folosesc ecranele, materiale și desene în engleză. Nu (doar) dublate. Sau deloc dublate. Dacă ai cum, vorbește-le în engleză, transformând totul într-un joc. Repetă unele dintre lucrurile pe care le spui și în engleză. La început, poate părea comic, dar o să îți intre în reflex și o să fii încurajat de progresele lor.
Un curs de engleză la un centru de limbi străine la vârstă mică (4-7 ani) ajută copiii să învețe sistematizat, să devină și mai captivați de această limbă (și mândri că o știu, interesați să știe să răspundă corect). Sunt expuși și la o altă metodă decât acasă, primesc feedback-ul profesorului și participă la activități interactive cu alți copii (și abilitățile sociale sunt importante), practic folosesc și în alt fel cunoștințele de limba engleză.
Oricât de mici ar fi, pot cere singuri o linguriță sau un suc de portocale la restaurant. Pot întreba dacă e voie să intri undeva sau cât costă produsele. Stimulează-i să vorbească în situații din viața reală, așa vor deveni mândri de ei, nu vor mai simți că e grea limba engleză și vor fi și mai motivați să învețe!
… cum ar fi examenele Cambridge, teste prietenoase, ce nu implică competiție (nu sunt pe locuri, ci certifică separat cât știe fiecare copil), dar necesită pregătire suplimentară, alte cursuri în limba engleză (teatru sau public speaking), sau taberele de limba engleză.
Așadar, am stabilit că se poate să înveți engleza la orice vârstă fără probleme, dacă există disponibilitate și implicare și acorzi suficient timp acestui proiect. Dar cât timp ți-ar trebui?
Am mai scris despre acest aspect într-un articol precedent: e nevoie de undeva la 150-200 de ore de studiu ghidat (deci studiu în cadrul unui curs de limba engleză) pentru a ajunge de la nivel începător la nivel C1, adică avansat. Plus munca de acasă, care să dubleze cumva efortul din clasă (să consolidezi ce ai învățat în clasă prin intermediul temelor, cititului, ascultatului în engleză, etc). Oricum ai încerca, nu e o cale mai scurtă, de atâta timp și expunere are nevoie creierul tău pentru a putea să folosească el însuși engleza în mod activ. Fiecare cuvânt nou trebuie auzit și văzut de 6-8-10 ori înainte de a intra în memoria activă. Fiecare timp verbal trebuie consolidat timp de săptămâni ca să devină un automatism folosirea lui.
Vestea bună e că există, în zilele noastre, multe variante de învățare, de la cursuri la cărți, filme, programe sau audio books. Combinate, îți vor face efortul mai plăcut și de mai scurtă durată și nu vei mai simți că e grea limba engleză!
Sursa foto: Pexels