Care sunt calitățile unui profesor bun

profesoara tanara cu chipul bland le citeste copiilor asezati in fata ei, cu spatele la obiectiv, o poveste — Un profesor bun îți dă aripi - aripi ce te vor purta apoi singure departe, departe pe drumul cunoașterii!

Pentru copiii noștri și pentru noi înșine ne dorim mereu ce e mai bun. Un profesor iscusit, ne gândim, reprezintă o șansă în plus, mai ales dacă e vorba de cei mici. Seria calităților unui astfel de profesor începe cu elemente considerate de bun simț pentru orice meserie: să fie punctual, să nu amestece lucrurile personale cu predarea, să își dea interesul indiferent de șefi sau de salariu, pentru a se onora pe sine și cursanții lui. Însă trecând de acestea, vom demonta mai jos mitul profesorului care e de dorit să fie sever sau al celui care face la clasă mult, suplimentar în încercarea de a forța performanța.

Cuprins:

Cum recunoști un profesor bun

Aș putea trece în revistă toate lucrurile care fac ca un profesor să NU fie bun. Dar internetul și rețelele de socializare sunt pline de așa ceva. Numai probleme semnalate, adesea fără soluții.

Viziunea noastră e că nu există profesori care să NU fie buni – pentru că nu există oameni răi. Însă există, într-adevăr, mulți profesori care au obiceiuri dăunătoare sau ineficiente, ori un comportament nepotrivit, deoarece nu știu cum să își facă meseria facă mai bine de atât.

Toată lumea, copil sau adult, recunoaște destul de repede un profesor bun după starea pe care o resimte la orele sale sau atunci când se gândește la orele sale. Dacă sentimentul de greutate și grijă pe care l-am simțit uneori legat de școală sau cursuri este înlocuit de o senzație plăcută, de interes, concentrate, confort… ecce homo! (iată-l pe omul căutat).

Care sunt calitățile unui profesor bun

Există o pleiadă de calități (în marea lor parte umane) la care un profesor poate lucra pentru a facilita accesul la învățare al cursanților săi. Deoarece învățarea trece prin creier ȘI prin inimă. Cum ne spune un guru în predarea limbii engleze, Jeremy Harmer, e menirea profesorului să le atingă pe amândouă. Sau măcar să nu iasă niciuna vătămată din acest proces.

Răbdarea

Aceasta este piatra de încercare a oricărui profesor. Răbdarea îl ajută să rămână calm față de toate reacțiile cursanților. Reacții de neastâmpăr, oboseală, dezinteres, căutare a atenției, sfidare și testare a limitelor. Sau pur și simplu de neînțelegere repetată a celor explicate. Răbdarea e de aur – îl ajută pe un profesor bun să nu își grăbească învățăceii și să le dea suficient timp de gândire și de răspuns.

Un profesor care are răbdare va imprima și cursanților săi aceeași valoare – răbdarea cu ei înșiși, până ce deprind tainele materiei studiate. Îi ajută să nu devină frustrați, furioși sau să se simtă incompetenți.

O bună pregătire profesională în general și a lecțiilor în particular

Ce face un profesor când e nesigur pe el? Descurajează întrebările și oferă explicații ample și teorie multă, cu un minimum de exemple. Să le ajungă.

Cum reacționează un profesor bun? Pregătește lecția făcând o selecție a conținuturilor esențiale introduse pe bază de exemple, anecdote etc., a căror expunere să nu dureze mai mult de 10-20 de minute. Un profesor bun nu cunoaște neapărat în detaliu toate lecțiile din toate manualele / nivelurile în secunda 2 când a terminat studiile. Dar se informează!

Leagă informația predată de lucruri învățate anterior. Iar pentru restul timpului își programează activități de exersare, punere în practică, consolidare, care să îi angajeze pe toți elevii cumva (nu doar pe unul care iese la tablă).

Ce face un profesor bun atunci când i se adresează o întrebare al cărui răspuns nu îl cunoaște? Vorbește deschis despre asta și fie caută răspunsul alături de elevi, fie le spune că va veni cu el data viitoare. Oricum, nu îi descurajează de la a pune întrebări (pe motivul că sunt irelevante).

profesoara blonda foarte tanara care le zambeste copiilor in clasa

Un profesor foarte tânăr poate nu are prea multă experiență de predare, dar are multă energie și entuziasm. Un profesor mai în vârstă poate să își fi pierdut din răbdare, însă are metodă mai bună și mai organizată. Concluzia: vârsta nu e esențială și nici măcar relevantă în alegerea unui profesor bun!

Aplecarea către metode interactive

Școala nu mai e ce era pentru că acum, nici cursanții, adulți sau copii, nu mai sunt cum erau. Nevoile lor sunt diferite: ritmul vieții de astăzi îi face să nu mai stea cuminți să asculte 50-100 de minute de explicații pe ton monoton și să noteze informațiile cheie. De aceea, indiferent de materie, trebuie găsită o metodă de a lucra altfel, implicându-i activ pe ei pe aproape toată durata orei.

Se poate face acest lucru organizând activități în perechi, în echipe, concursuri, construirea de proiecte sau experimente de grup, alternarea lucrului individual cu cel de echipă. Se pot realiza o mulțime de patternuri de interacțiune și învățare. Pentru asta, un profesor bun este dispus și doritor să sacrifice din timpul LUI de vorbit pentru a îl dărui cursanților săi. E dispus să monitorizeze munca lor și să ofere ghidare și ajutor acolo unde e nevoie. Și să îi învețe să colaboreze, în loc să îi asmută unul împotriva altuia, într-o competiție oarbă.

Simțul umorului

Nu pentru a râde de cursanții săi, ci pentru a râde cu ei. Simțul umorului este un instrument extraordinar care îl ajută pe un bun profesor să detensioneze atmosfera atunci când e nevoie. Când exercițiile se încăpățânează să nu iasă, pentru a o mia oară. Când colegul te necăjește sau e agresiv. Când ești mult prea obosit și îți vine să renunți. Când ești într-o situație stânjenitoare. Din nou, când unul dintre elevi îl provoacă într-un fel sau altul.

Simțul umorului și chiar autoironia feresc un profesor bun de obiceiul păgubos de a lua lucrurile zise sau făcute de elevi personal, ori de a se simți prost în propria clasă. Sau de tentația de a pune la locul lui, prin replici tăioase sau pedepse, pe cei cu comportament nepotrivit. Abordând problemele printr-un amestec de blândețe și glumă, completate de oferirea unei soluții, el poate rezolva orice situație fără a afecta climatul de bună dispoziție din clasă.

profesor in fata tablei negre pe care a scris ca teorema Am o gură mare incearca sa o dovedeasca introducandu-si tot pumnul in gura

Simțul umorului reprezintă o ieșire din cele mai tensionate situații. Și poate crea amintiri dragi, pentru totdeauna!

Deschiderea de a accepta soluții, idei și informații care nu sunt în carte

Trecând acum de la calitățile umane la cele intelectuale, pe primul loc aș pune flexibilitatea mintală. Capacitatea de a accepta creații ale cursanților săi care sunt valoroase, chiar dacă nu reprezintă întruchiparea a ceea ce se aștepta el. Să luăm ca exemplu o cerință simplă de limba engleză: traducerea propoziției Caută în dicționar! Profesorul caută să testeze nou-învățatul verb frazal Look up (Look it up in the dictionary!). Cursantul însă poate alege un sinonim: Search the dictionary for it!

Crezi sau nu, există profesori care nu punctează a doua variantă ca fiind corectă, doar pentru că ei se așteaptă ca elevul să folosească cele învățate recent la clasa sa. Deși pare minor, impactul obiceiului de a refuza soluții alternative își pune amprenta asupra modului de gândire al învățăceilor. Mai ales dacă sunt mici. Ei învață să se teamă să mai ofere soluții noi, să mai iasă din tipare și, în general, îi învață să fie circumspecți. Mai bine las loc liber aici decât să scriu o prostie.

Capacitatea de a crea un climat sigur în clasă pentru discuții

Da, chiar dacă e de matematică sau de informatică! Profesorul se va confrunta, pe parcursul unei etape de învățare (curs, an școlar) cu diferite situații în care cursanții au probleme ce îi afectează chiar în acel moment sau pe care le aduc razant în discuție. Se întâmplă ca unui copil să îi moară un bunic sau părinte. Sau câinele. Ca în pauză cineva să fi fost agresat sau scuipat. Să se fi luat colegii de el că are haine mai ieftine. Ca unui copil să i se pună în râs că e gay. Se întâmplă ca unui adult de la cursul său să i se trimită rezultatul devastator al unor analize. Sau să fie chiar atunci în proces de divorț, să își fi pierdut un părinte și să înceapă să plângă. Să se certe pe tema familiei tradiționale sau a vaccinurilor.

Nu e nevoie ca profesorul să fi citit cărți din 5 mari religii sau să aibă studii de psihologie pentru a face față situației. Pentru ca momentul să fie depășit cu brio, există două condiții principale: prima dintre ele e ca discuția să nu fie înăbușită, ca în exemplele de mai jos:

Unchiul meu e în spital, în comă.

Bine, dar acum suntem la chimie, arată-mi tema.

Niște copii de la a IXa au râs de mine, că am pielea mai colorată.

Uite ce e, îți rezolvi problemele în pauză și în timpul liber, acum e ora de geografie.

A doua condiție e ca profesorul în discuțiile și observațiile lui pe orice temă să fie cât mai puțin moralizator și să își lase cursanții să discute liber, dar civilizat problema (de exemplu vaccinurile) fără a judeca sau condamna una dintre părți. Sau să ofere el însuși mai multe puncte de vedere.

Chiar dacă un elev a întârziat premeditat, nu a studiat, nu și-a făcut tema, profesorul priceput nu îl va rușina, ci îi va prezenta fără încrâncenare, cu zâmbetul de buze consecințele neglijenței sale.

Disponibilitatea pentru dezvoltare profesională continuă

Chiar dacă a absolvit cea mai bună facultate din Europa, e necesar ca un profesor să rămână și mai departe conectat la dezvoltările din domeniul de predare și cel pedagogic deopotrivă. Pentru că mereu apar noutăți!

Doar așa se menține activ, interesat și evită ca rutina să pună stăpânire pe el. Și doar așa poate fi un exemplu și o sursă de inspirație și pentru cursanții săi!

Care este rolul profesorului în educație

Un profesor bun știe că ceea ce trebuie să facă e să își conducă toți cursanții pe prima parte a drumului cunoașterii materiei sale. Să îi ghideze să descopere: plăcere de a învăța, metode potrivite de lucru și asimilare pentru fiecare, cunoștințe, autonomie în utilizarea acelor cunoștințe.

Teoria efectiv se găsește în zilele noastre la tot pasul și nu poate fi cuprinsă de mintea umană. Internetul și bibliotecile sunt comori de resurse gratuite de științe, literatură, artă, programare, orice. Pentru a le accesa, trebuie ca elevul să aibă o bază de conținuturi cheie în domeniul respectiv (ca să poată înțelege ceea ce citește ulterior) și să știe cum, unde să caute informațiile care îi trebuie.

Și, desigur, să își dorească, să i se pară interesant să o facă. Pentru că profesorul care l-a inițiat l-a învățat să depășească eventualele dificultăți de învățare a materiei.

La sfârșitul unui curs, al școlii sau studiilor universitare, elevii rămân cu mai multe sau mai puține cunoștințe în memorie, oricum nu cu toate cele predate. Din ele, oricum o parte semnificativă se vor inactiva cu timpul. De aceea, accentul nu ar trebui să fie exclusiv pe cunoștințele pe care profesorul a reușit să le bage în capul cursanților. Ci pe aptitudinile lor – ce pot face cu ceea ce știu. Cât sunt de interesați să continue învățarea ulterior și cât sunt de încrezători în ei.

Ca ultimă observație, vă rog fiți înțelegători și empatici cu profesorii din viața voastră, așa cum așteptați și de la ei. Asemenea vouă, sunt oameni. Orice om, oricât trăiește, e în curs de dezvoltare, de fapt, se află într-o anumită etapă pe care se străduiește să o depășească. Ca orice om, poate avea zile în care părinții sau copiii îi sunt bolnavi, drumurile multe și grele, veștile de departe neplăcute. Ca orice om, va funcționa mai bine dacă îi atingeți și voi lui creierul ȘI inima.

Sursa foto: Freepik