Ești nivel A, B sau C la engleză? B1 sau B2? Stai, care era mai mare, A sau C? Calificativele prin care se măsoară nivelul de cunoștințe la limba engleză sunt reprezentate de litere și cifre, recunoscute la nivel internațional. S-ar putea chiar să posezi deja o diplomă sau atestat din liceu sau facultate notat așa. Dacă aceste calificative specifice pentru limba engleză te încurcă și vrei să afli ce e cu ele, găsești mai jos toate informațiile necesare.
Înainte de asta, poate te întrebi cine a născocit aceste calificative. Ideea a apărut în 1991 în Consiliul Europei, iar în 1992 o echipă de experți ai Uniunii și o echipă de cercetare elvețiană s-au pus pe treabă. Anul 1995 a adus prima ciornă a CEFR (Common European Framework of Reference sau Cadrul comun european de referință pentru limbile străine). În 1997 și 2000 au fost redactate proiecte mai complexe, iar în anul 2001 s-a lansat CEFR în mod oficial. În 2018, cadrul a fost revizuit.
A înseamnă că te situezi undeva la începutul învățării. Adică semnalează că nu ești încă un utilizator autonom al limbii engleze și că, pentru explicații sau informații mai elaborate, ai putea avea nevoie de asistență din partea unui alt vorbitor sau a unui dicționar măcar. Însă sunt multe lucruri pe care le poți totuși realiza cu unul dintre calificativele A1 – elementar sau A2 – pre-intermediar.
Să fii A1 – elementar nu înseamnă, mai întâi de toate, nivel absolut începător. Începător de tot e un om care nu știe deloc o limbă străină, în timp ce elementar e unul cu care te poți înțelege, la nivel… elementar. Dar te poți înțelege!
La nivel A1, poți înțelege enunțuri simple și răspunde la întrebări simple legate de universul mai concret din jurul tău. Te poți prezenta pe tine și pe alte persoane, poți da ceva detalii despre programul tău zilnic, poți povesti foarte schematic ceva ce ai făcut sau s-a întâmplat și chiar exprima un plan sau o intenție. Doar că ești limitat la timpurile verbale de bază ale limbii: prezent, trecut simplu, un singur tip de viitor. Poți descrie mai simplist o scenă sau un desen, cere informații legate de prețuri și calitatea obiectelor, legate de orientarea pe stradă. Poți face o rezervare și rezolva o problemă stringentă.
Nivelul pre-intermediar A2 este cel mai tricky (delicat) în învățarea limbii engleze. Adesea adulții îl descriu ca fiind cel mai dificil și asta nu pentru că ar avea noțiunile cele mai complexe, ci pentru că reprezintă drumul către autonomia în vorbire al cursantului.
La nivelul A2, cunoști deja mai mulți termeni din diverse domenii (obiecte uzuale, descrieri de persoane, țări și naționalități, acțiuni, meserii și vocabular legat de joburi, vreme, locuri din oraș și din mediul rural, călătorii, transport etc). Ca parte de gramatică, înveți timpuri verbale și structuri ce îți permit să construiești un discurs mai bogat (trecut continuu, prezent perfect, mai multe tipuri de viitor, verbe modale pentru a exprima abilități, obligații, posibilități, grade de comparație ale adjectivelor și adverbelor pentru a descrie mai exact etc).
Dar faptul că nu toate au un corespondent în limba română (cum ar fi timpul present perfect) uneori pare să pună un pic frâna procesului de învățare. E doar o aparență: creierul lucrează, asimilează noile cunoștințe, e important să perseverezi și, după o perioadă de așa-zisă confuzie, vei vedea că începi să operezi bine atât în vorbire, cât și în scris, cu noile cunoștințe.
Odată cu atingerea calificativelor B, vorbim deja de altă ligă. Există diferențe semnificative față de statutul de elementar. Prezinți mai mult credit pentru a participa la traininguri, cursuri sau pe piața muncii. Într-adevăr, sunt multe locuri de muncă de birou unde este acceptat nivelul B1 al limbii engleze, deoarece acesta semnalează un utilizator autonom al limbii. Te poți descurca singur și acolo unde nu ești sigur că ai înțeles bine, ești capabil să îți dai seama de asta și să ceri lămuriri.
Nivelul intermediar înseamnă deja texte cu multe detalii și cu scris mic, care îți sunt accesibile. Înseamnă nu doar că înțelegi informațiile concrete și clar exprimate (locul, ora, numele, data etc.), ci intuiești și tonul textului, părerea autorului legat de ceea ce descrie.
Gramatica limbii engleze ți se dezvăluie în mare, astfel poți recunoaște și utiliza (dar nu fără greșeli) cam toate timpurile verbale. Afli despre multe dintre timpurile simple și continue, diateza pasivă, toate verbele modale, vorbirea indirectă. Începi să folosești propoziții mai lungi și să te simți mai în largul tău când vorbești sau scrii. Cei mai mulți vorbitori de engleză de nivel B1 strecoară și elemente caracteristice vorbitorilor nativi: verbe frazale, expresii idiomatice mai comune (majoritatea ne amintim din școală celebrul it is raining cats and dogs, prototipul de idiom pentru români.)
Ca nivel de înțelegere, poți asculta înregistrări sau oameni care au accent străin sau poți conversa chiar bruiat de zgomote de fundal. Iar când citești, descoperi cu surprindere și mândrie că dacă nu e vorba de un text tehnic sau de o limbă literară foarte prețioasă, reții mare parte din informație.
Nivelul B2 – post-intermediar sau intermediar avansat îți permite să colaborezi fără probleme cu vorbitori de engleză, nativi sau nu sau să urmezi studii în limba engleză în unele universități internaționale. E un nivel unde practic orice expunere sau interacțiune în engleză te face să devii și mai bun la această limbă, deoarece sistemele lingvistice sunt fixate bine în mintea ta, care acum absoarbe orice cuvânt sau expresie nouă cu ușurință.
Deja cei ce au obținut un calificativ B2 lucrează la aspecte de finețe în engleză cum ar fi accentul cât mai frumos, intonația cât mai naturală sau cuvintele mai deosebite, ce poartă o încărcătură poetică sau de nuanță negativă, ironică, pozitivă. Pot prezenta argumente, păreri și da detalii legate de tema de discuție într-un mod care face ca pentru interlocutor discuția să fie confortabilă.
Calificativele C descriu un utilizator al limbii avansat. Care înțelege perfect limba engleză (nu doar discursurile în engleză, ci cum funcționează ea de fapt, de ce se folosesc anumite timpuri în anumite circumstanțe, mai degrabă decât altele.)
C1 este nivelul de limbă engleză maxim care se cere pentru a putea urma studii în limba engleză sau a lucra într-un mediu vorbitor de engleză. Îți deschide multe uși. Ce face diferența între nivelurile B și C1: mult mai puține greșeli de gramatică sau de alegere a cuvintelor (spre deloc) în exprimare. Arie de vocabular mai bogată și mai colorată. Fraze lungi, în care sunt folosite figuri de stil ca inversiunea emfatică, balansul între registrul formal și informal făcut cu ușurință. Texte cu detalii tehnice pe care le poți totuși înțelege și asimila, chiar dacă nu ești specializat pe domeniul respectiv.
La nivelul C1, poți înțelege și produce limba engleză flexibil și eficient atât în interes personal (socializare, călătorii) cât și în mediul academic sau profesional.
Un străin care a învățat engleza la nivel C2 este echivalent cu un britanic care are o educație superioară. Este foarte sigur pe el, elegant și fluid în exprimare, ager la minte în înțelegerea celor mai mici implicații ale limbajului. Este spontan și poate face rezumatul a tot ceea ce aude sau citește, redând argumentele întocmai. Și probabil are abilități lingvistice extrem de dezvoltate și în limba maternă și o disponibilitate mare de a asimila ușor orice limbă străină.
Păi îl poți determina singur, prin autoevaluare. Există o listă de can-do statements pe care le poți bifa să vezi unde te situezi, există și teste de evaluare online, multe dintre ele gratuite.
Poți participa la un test de evaluare la un centru de limbi străine (la FollowMe astfel de teste sunt gratuite, chiar dacă te înscrii ulterior la un curs sau nu). Acolo, un profesor poate stat de vorbă cu tine după susținerea testului scris, pentru mai multă acuratețe, și îți poate da detalii despre nivelul tău.
Sau poți susține un examen cu certificare internațională de limbă engleză, aceasta constituind varianta cea mai exactă (dar și mai laborioasă). Un examen cum ar fi Cambridge îți va ilustra nivelul foarte fidel și vei câștiga o diplomă pe care o poți folosi cam oriunde în lume, atunci când vei avea nevoie.
Și acum un cuvânt de încurajare: să știi că românii ca națiune sunt în general foarte talentați la învățarea limbilor străine. Și asta pentru că româna în sine e o limbă grea, cu o gramatică mai degrabă complicată, cu terminații pentru fiecare persoană, acorduri multe, trei genuri. Față de aceasta, gramatica engleză, simplistă de fel, e parfum de roze. Așa că orice nivel de cunoștințe ai avea în prezent, merită să te înscrii la un curs pentru a progresa și obține un calificativ mai bun la engleză!
Sursa foto: Pixabay