Cum se produce învăţarea în engleză la preşcolari, fără scris şi citit? Ei învaţă prin expunere multă, prin repetiţie, fiind implicaţi acasă, la grădiniţă, la cursuri în activităţi care le plac şi care îi interesează. Nu rata startul învăţării pentru puiul tău şi fructifică perioada optimă de iniţiere în limbile străine – iată care sunt cele mai bune metode în acest sens:
Când, în anul 1990, a venit pentru prima dată la grădiniţa mea o profesoară de engleză, şi-a propus să ne înveţe un cântecel şi ne-a spus următoarea „poveste”: pe strada Sesame din Anglia trecem peste un pod şi ajungem la o brutărie unde se fac nişte biscuiţi aşa de delicioşi cum nu mai există în lume. Cu unt şi bucăţele de ciocolată, cu vanilie, se simte mirosul lor în toată Londra. Aţi vrea şi voi să mâncaţi din aceşti biscuiţi, numiţi cookies? (DAAAAAA). Atunci trebuie să învăţăm cum să cerem în limba lor, să cântăm acest cântecel când vom ajunge acolo!
Nu mai ştiu cântecelul, nu mai ştiu numele brutarilor sau al brutăriei dar iată, profesor de engleză sunt :), aşa de tare m-a prins povestea. Nu subestima impactul primului contact pe care copilul îl are cu această limbă!
Rar mai există grădiniţă de stat sau privată care să nu ofere opţional de engleză. Fiind adesea mulţi copii în grupă, aflaţi în diverse stadii în ceea ce priveşte vorbirea în limba maternă, opţionalul, care durează de obicei 20-30 de minute, nu aduce un progres foarte accelerat. Cu toate acestea, are un rol extrem de important, dacă e bine făcut: îi ajută pe cei mici să îndrăgească această limbă.
Da, primul pas, o spunem mereu, e ca fiecare copil să simtă interes sau plăcere pentru învăţare. Să nu i se pară ceva greu, ci o activitate distractivă, unde poate afla lucruri care îl interesează. Deci înscrie-l la engleză la grădi!
În cazul în care cel mic adoră să îi citeşti, foloseşte această pârghie pentru a îi deschide apetitul şi pentru limba engleză. Există o bogăţie de cărticele adresate copiilor de vârstă preşcolară, pe toate temele din univers, de la poveşti la cultură generală. Ilustraţiile ar trebui să fie de calitate, adică în culori nu foarte violente, aerisite, ideal lucrate de ilustratori profesionişti şi nu tip „desene animate”, text nu foarte mult pe pagină, subiecte familiare copiilor. (Acţiunea să se petreacă în casă, la locul de joacă, la bunici, în grădină sau pădure, în oraş).
Cum le prezentăm? Sub formă de joc, metoda „ghicitului” (nu citit şi tradus). Mai întâi, arătăm obiecte şi fiinţe din ilustraţii şi le numim în engleză, până când micuţul le poate recunoaşte şi înţelege. Apoi începem să citim textul, provocându-l pe cel mic, cu ajutorul ilustraţiilor, gesturilor şi ajutorului din partea noastră să ghicească şi să prevadă ce se întâmplă.
Recomand cu căldură cărticelele scrise direct în limba engleză şi nu ediţiile bilingve. Pentru această categorie de vârstă poţi studia oferta editurilor Ladybird şi Usborne.
Aici vorbim despre cursurile dedicate, specializate doar pe engleză, în cadrul unei şcoli de limba engleză. Găseşti în cadrul lor profesori specializaţi, „trainuiți” în a lucra cu copiii interactiv şi eficient. În plus, resursele de care dispun pentru învăţare sunt mult mai numeroase şi variate decât la grădiniţă. Grupele conţin mai puţini copii (maximum 9), care sunt grupaţi conform vârstei, gradului de alfabetizare şi nivelului de cunoştinţe de engleză pe care le posedă deja.
Copiii au manuale foarte atractive de engleză, bazate pe scurte poveşti ilustrate, pe care le ascultă şi „joacă”, pe cântece şi activităţi de ascultat, bifat, potrivit, joculeţe de ghicit şi altele. Şi se joacă cu flashcards, marionete de degeţele, fac scurte dialoguri şi foarte, foarte des, se îndrăgostesc de Miss 🙂
Cursurile de limba engleză aduc o evoluţie destul de spectaculoasă, raportat la vârsta învăţăceilor. Poţi controla progresul şi ajuta în procesul de memorare, deoarece la fiecare din cele două lecţii cu durata de o oră ale săptămânii tu, părintele, primeşti cuvintele, expresiile, structurile nou introduse la clasă. Poţi afla cum se face apoi trecerea la cursurile de copii-şcolari de aici.
Revenim la ideea de distracţie cu explicaţia, ştiinţific dovedită, că ceea ce trece prin afect, adică ceea ce produce emoţie se învaţă mult mai uşor. Cum a fost cu biscuiţii (nu am reţinut eu cântecul în engleză că nu sunt aşa artistică, dar pe „cookies” mi l-am însuşit din secunda 2, la fel ca şi numele străzii, Sesame Street). Aşa că, dacă vrei să îl ajuţi şi tu pe cel mic să iubească şi să înveţe mai uşor engleză, joacă-te cu el!
Strecoară cuvinte în tot ceea ce faceţi. Vorbiţi despre culori atunci când pictaţi, descrie-i în engleză ceva ce ţii în pumn şi lasă-l să ghicească despre ce e vorba, faceţi dialoguri cu marionete. Aranjaţi lucrurile în casă „nebuneşte”, conform instrucţiunilor aiurite date de tine şi mai apoi de el („Put your socks in the oven, put the pillow under the bed”). Va savura din plin că are voie să facă lucrurile altfel (a se citi dezordine). Ascundeţi împreună lucrurile lui Tati şi provocaţi-l să le găsească, dându-i instrucţiuni în engleză (Your shoes are in the bath! Your belt is in the kitchen, under the sink.) Cu alte cuvinte, go silly!
Legat de desenele animate, ştiu că părinţii se împart în două tabere. Cei care admit în viaţa copiilor lor această activitate, de care micuţii beneficiază la liber, şi cei care restricţionează cât se poate de mult desenele, pe motiv că obosesc creierul, nu implică nici comunicare, nici vreo altă activitate… activă a copilului şi pot învăţa de acolo şi lucruri mai puţin plăcute.
Noi ne situăm în cea de-a treia tabără, „desene cu moderaţie” şi bine alese, astfel încât să fie educative. Să fie drăguţ desenate, fără cuvinte urâte, arme de distrugere în masă, manifestare explicită a furiei faţă de ceilalţi prin scuipat, foc, împuşcat, strivit, bătut… înţelegi ideea. Copiii expuşi la desene animate care le plac în limba engleză au şanse să înveţe de acolo cuvinte, expresii şi să devină mai fluenţi. Cu toate că vor asimila toate acestea mult mai rapid dacă se vorbeşte direct engleza cu ei. Dacă optăm însă pentru toate aceste metode combinate, the better the result!
Vârsta preşcolară aduce o fereastră de oportunitate pentru învăţarea limbilor străine, limba engleză fiind de obicei prima introdusă. Fereastra se închide apoi, pentru a se redeschide mai târziu. Însă în ceea ce priveşte partea fonică, adică accentul, intonaţia, pronunţia sunetelor specifice, e cam unica fereastră de oportunitate, asta însemnând că doar acum copiii pot deprinde o pronunţie similară cu cea a vorbitorilor englezi nativi. Aşa că exploatează perioada de „preşcolar” pentru ca cel mic să înceapă să înveţe limba engleză: îţi va mulţumi!