People person. Outgoing. Socializer. Mingler. Sunt doar câteva cuvinte ce descriu, în limba engleză, pe cineva care are inteligența interpersonală bine dezvoltată. Definiția, de ce este aceasta considerată o calitate, cum îl poate ajuta pe copilul tău și mai ales, cum o poți dezvolta, afli din rândurile de mai jos.
Howard Gardner, psiholog și profesor la Harvard, a fost cel care, în anul 1983, a elaborat teoria inteligențelor multiple – încă nu foarte cunoscută sau valorizată la noi – și a explicat-o în cartea sa Frames of Mind. Propunerea lui e să privim inteligența ca pe o sumă formată din 9 sau mai multe tipuri de inteligență autonome și foarte diferite, cu 1-2 dominante. Asta ca o contrapondere a îndelungatei ere în care un copil sau om era considerat inteligent în măsura în care era, mai ales, bun la matematică :).
Teoria lui a fost dusă mai departe de alți psihologi, care au identificat inteligența logico-matematică, lingvistică, muzicală, spațială, kinestetică, intrapersonală, interpersonală, naturalistă și existențială. Dintre ele, inteligența interpersonală este definită ca o capacitate de a înțelege (de a empatiza) și de a interacționa eficient cu cei din jur. Ceea ce noi mai numim uneori abilități sociale.
Acum, în secolul XXI, numeroase studii se concentrează pe ce anume din viețile copiilor școlari reprezintă cu adevărat un predictor pentru succes pe viitor. Anterior se credea (mulți dintre noi încă mai credem) că inteligența logico-matematică și cea lingvistică, acelea care practic te ajută mult în dobândirea cunoștințelor teoretice și îmbunătățirea skill-urilor academice vor propulsa viitorul adult într-o carieră de succes, datorită cunoștințelor dobândite pe parcursul traseului academic.
Iată că studiile recente ne contrazic însă. Societatea s-a schimbat, ca abordare, repere, valori chiar. Se consideră acum că (pe lângă acestea), inteligența interpersonală este cheia, deoarece permite crearea de relații interumane, ușurința în comunicare, flexibilitatea în gândire, prezicerea viitoarelor reacții ale celor din jur. Că oamenii cu o inteligență interpersonală bună pot construi imperii în jurul lor, că știu să își aleagă colegi și subordonați de valoare, pe termen lung, loiali, să creeze punți (relații de afaceri bazate pe prietenie și simpatie) acolo unde până atunci erau prăpăstii.
Inteligența interpersonală este nativ caracteristică oamenilor cu temperament extrovert – centrați către exterior, către cei din jur. Atenți la reacțiile, ideile, faptele celorlalți. Cei cărora le face plăcere compania semenilor și o caută. Care își petrec timpul în gașcă – sau dacă nu pot, vorbesc mult la telefon. Care știu toate zilele de naștere și datele importante din viața prietenilor, observă umbrele de grijă de pe chipul lor sau lumina adusă de bucuria ascunsă. Asta îi ajută să creeze pentru ceilalți un mediu confortabil, să îi facă să se simtă în largul lor și să dea tot ce e mai bun din ei. Ei înșiși, în plus, sunt mai dezinvolți, le lipsește tracul și adoră să se expună în fața unui public.
Inteligența intrapersonală, pe de altă parte, este acea abilitate de a te cunoaște foarte bine pe tine însuți: puteri nebănuite, limite, puncte vulnerabile și puncte tari. Vine cu o mare capacitate de mobilizare în momentele cheie (tocmai pentru că cei cu o inteligență intrapersonală dezvoltată se cunosc foarte bine și știu exact pe ce se bazează), de concentrare și procesare a informației (îi avantajează studiul individual). Ambele sunt importante și de ajutor și ambele pot contribui la o viață împlinită și de succes.
Inteligența interpersonală, ca toate celelalte tipuri de inteligență, are o componentă nativă, care vine din combinația de gene din care a rezultat fiecare persoană, dar și o componentă formată în urma antrenamentului. Adică e ceva ce poate fi îmbunătățit în orice moment – însă cea mai propice perioadă e cea a copilăriei. Iată cum:
Încă de la vârste fragede, antepreșcolarii și preșcolarii se îndreaptă la un moment dat în mod natural spre jocuri de rol. Majoritatea copiilor lumii preferă de-a doctorul, de-a școala sau de-a polițistul și infractorul. Dar sunt multe alte jocuri de rol pe care le puteți încerca acasă: la cumpărături, la hotel, la piscină, la spectacol. Jocurile de rol pot fi condimentate cu situații așa-zis neprevăzute introduse de adult, pentru a îi forma copilului capacitatea de a reacționa și de a răspunde corespunzător evenimentelor.
Partea cea mai importantă cu jocurile de rol e că trebuie jucate în mod repetat. În acest fel, copilului îi vin idei noi, mai reflectează asupra situației, o înțelege în mod diferit și va găsi singur soluții la tot felul de probleme.
Condiția cheie pentru dezvoltarea inteligenței interpersonale este… expunerea constantă la alte persoane. Nu te poți aștepta ca un copil care petrece singur în curte 95% din timp (sau în fața ecranelor) să aibă o inteligență interpersonală foarte ascuțită. Așa că e util să organizezi întâlniri cu prietenii, mici petreceri tematice (la clătite, de exemplu, sau la decorat bradul de Crăciun sau ouă de Paști), ieșiri la zoo, picnicuri sau diverse alte activități. Chiar și făcutul temelor alături de alți copii poate contribui la dezvoltarea abilităților sociale.
Așa-numitele board-games, în varianta lor mai modernă (Catan, Monopoly, etc) sau mai clasică (șah, șah chinezesc, domino, marocco, jocurile de cărți) reprezintă o bună oportunitate de a dezvolta relațiile interpersonale, deoarece oferă timp de conversație liniștită pe parcursul fiecărei runde. Copiii sunt concentrați la joc, învață să câștige dar și să piardă frumos (despre fair-play, deci), iar între timp își destăinuiesc secrete, află noutăți sau planifică evenimente. Sunt activități care, prin lipsa exploziei de energie caracteristică altor atracții moderne, favorizează apropierea interpersonală.
Excursii și tabere
Prin intermediul excursiilor și taberelor în care merge fără a fi însoțit de părinți, copilul învață să fie autonom. Dar și mai mult decât atât, învață să își gestioneze emoțiile și să se certe, apoi împace cu ceilalți. Căci, cu siguranță, asta se întâmplă în primele excursii și tabere. Aceste evenimente sunt benefice, pentru că îi antrenează, ca și jocurile, pentru viața reală.
Cursurile de limba engleză pentru copii preșcolari, școlari în clasele primare sau gimnaziu și liceu sunt bazate, în primul rând, pe comunicare. Așa credem noi că se învață cel mai bine o limbă străină – vorbind-o.
Felul în care sunt organizate ele, mai exact metodele folosite, însă, încurajează prietenia și colaborarea în orice moment. Mare parte a sarcinilor de lucru sunt rezolvate în pereche sau echipă, lucru care contribuie la întărirea relațiilor dintre elevi și a încrederii în sine. E și un mod de a maximiza timpul de lucru și de implicare al fiecărui copil (în loc să vorbească un copil odată și toată clasa să îl asculte, vorbesc simultan 4-5 copii, fiecare în perechea lor, interlocutorul îi ascultă activ, apoi vine rândul lui, iar la sfârșit verificăm rezultatele muncii lor cu toții.)
Discuțiile libere, exprimarea punctului de vedere într-un mediu sigur și prietenos constituie o altă caracteristică a orelor de engleză de la FollowMe. Fără morală, fără dojană sau etichetări, elevii se simt în siguranță să transmită ceea ce i-a supărat, ceea ce îi neliniștește sau nedumerește ori să numească lucrurile pe care le dezaprobă sau le iubesc. Îi ascultă cu deschidere și pe ceilalți și își îmbogățesc bagajul de cunoștințe despre lume și despre oameni.
Inteligența interpersonală e doar una dintre componentele care contribuie la o viață echilibrată și fericită. Însă stă în puterea noastră să o dezvoltăm sau măcar să o încurajăm. Vom reuși acest lucru mai ales prin alegerea pentru copiii noștri a acelor activități și a acelor medii care, într-un mod blând, îi ajută să învețe dar și să interacționeze cu ceilalți, alături de care să crească frumos.
Sursa foto: Unsplash