5 metode de învățare pentru copii

grup de 8 copii imbracati lejer de vara pe un camp langa o padure care tin deasupra capului o panza mare multicolora si invata prin diverse metode despre natura — Prin ce metode să îi ajutăm pe copii să învețe ușor, cu plăcere și curiozitate?

Clarificare din start: metoda de învățare perfectă pentru copii nu există. Orice oră, curs sau sesiune ar trebui să încorporeze cât mai multe metode de învățare, pentru se adresa cât mai multor tipuri de inteligență (vizuală, auditivă, lingvistică, logică, kinestezică). Tu știi care sunt activitățile care îl ajută cel mai mult pe copilul tău?

Cuprins:

Metode de învățare prin care copiii pot avea rezultate

Metodele de introducere a cunoștințelor noi pentru fiecare om în parte se pliază (sau ar fi ideal să se plieze) pe stilurile de învățare personale, determinate de tipul de inteligență dominant. Aceasta nu este o teorie nouă, ci datează din anii ‘70. Ceea ce e problematic însă… e că a rămas, în mare parte a școlilor, la stadiul de teorie.

Școala nu este însă singurul actor pe scena educației, iar dacă ești părinte probabil că și tu, la rândul tău, dorești să îți înveți copilul lucruri noi. De aceea e important să observi în ce fel învață puiul tău. Așa, îl poți ajuta să asimileze ușor și plăcut cunoștințe. Desigur, nu e indicat să utilizăm permanent și exhaustiv aceeași metodă.

baietel blond imbracat in jacheta albastra pozitionat cu spatele care studiaza o harta pe un camp

Copiii cu inteligență vizuală beneficiază de pe urma hărților, pictogramelor, diagramelor, planșelor în procesul de învățare

Metoda vizuală

Copilul cu un stil de învățare vizual reține repede lucruri dacă le observă puse în practică. Dacă le vede, mai exact. Are o orientare spațială bună și îi place de obicei să deseneze și să facă tot felul de modele. Practic gândește în poze, mai degrabă decât în cuvinte. Atunci când îi reamintești ceva, primul lucru care apare în mintea sa e imaginea. Este atent la expresia facială și gesturile interlocutorului. Pentru acest tip de învățăcel, e important să oferi cărți cu ilustrații (de bună calitate, adică aerisite, culori nu foarte stridente și îmbinate armonios, desenate tip creion, sau acuarelă, nu neapărat desen animat). Învățarea va fi stimulată de jocurile cu flash cards (există acum o varietate mare pe orice fel de teme, de la limbi străine, la matematică, aproape orice legat de cultură generală, antonime ș.a.m.d.). La vârste puțin mai mari le sunt utile diagramele, utilizarea tablei cu pricepere (îmbinare de cuvinte și simboluri, mici desene, emoticons) și prezentările în PowerPoint.

Două strategii care îi ajută pe școlari să rețină bine și clar informațiile sunt codarea informației pe baza culorilor (exemplu la limba engleză: toate propozițiile la trecut evidențiate cu galben, cele la prezent cu verde, pentru facilitarea observării diferențelor) și organizarea foarte bună a notițelor scrise.

Aici e ideal ca și părinții să suplimenteze ce se întâmplă (sau nu) la școală. Să îl îndrume pe cel mic să folosească spațiere în notițele sale, să pună întotdeauna titlul (eventual colorat, încadrat cu un model), să utilizeze buline sau alte simboluri pentru a marca ideile noi.

Metoda auditivă

Copiii care savurează de mici sunetele și muzica, cei ce au un simț al ritmului înnăscut, recunosc ușor instrumentele muzicale după sunet sau diferitele mașini, păsări etc. au un stil de învățare predominant auditiv. Ei vor beneficia destul de mult de pe urma școlii tradiționale cu sistem prelegeri (profesorul care vorbește în fața clasei). Vor înflori însă în urma metodei de învățare bazată de discuții. Iată niște trucuri pentru a îi ajuta pe copiii cu stil de învățare auditiv:

Discutați cu voce tare despre ceea ce are de făcut. Cerințele sunt mai bine înțelese și respectate dacă vor fi și verbalizate. Îi poți cere mai întâi să le citească singur în gând, apoi să îți spună ce a înțeles el că trebuie rezolvat;
Copilul își va aminti numele celorlalți sau numele obiectelor și elementelor, mai degrabă decât cum arată ele. Spre exemplu, la anatomie ar putea înțelege și reține denumirea, funcția și localizarea organelor, dar să îi fie greu să le identifice pe planșă. Validează-l pentru ceea ce știe, acordă-i sprijin și înțelegere acolo unde știi că îi e greu;
Învățarea prin discuții, sesiuni de întrebări și răspunsuri și recapitularea verbală a informației îl ajută să fixeze și să consolideze ceea ce știe deja. Implicația pentru tine, ca părinte, e următoarea: poți discuta cu el acasă despre istorie, biologie, română, orice. Întrebări pe care i le poți pune:
- Ce ai aflat nou și interesant la lecția aceasta?
- Ce ți s-a părut cel mai greu? De ce?
- De ce se întâmplă un anume eveniment / fenomen / reacție?
- Ce condiții sunt necesare pentru…?
- Oare există vreo alternativă la ce se întâmplă / ce s-a întâmplat? (în roman, în istorie, în corpul uman dacă intervine vreun blocaj etc)
- Cu ce seamănă asta? (un personaj, un fenomen sau reacție chimică, un eveniment istoric, o formă de relief etc)

Faptul că mulți copii au o inteligență auditivă dezvoltată a dus la un obicei nesănătos în rândul profesorilor și părinților: să îi pună să repete lecția cu caietul închis și voce tare și să îi asculte apoi cum o recită. Vreau doar să știi asta: practica ascultatului, învechită acum, NU îți va face copilul mai deștept și nici mai descurcăreț în nicio situație. Fă un efort de a discuta cu el. Așa va înțelege mai bine materia, îi va plăcea mai mult. Își va dezvolta stima de sine și curiozitatea:

La copiii de vârstă mică, repetiția ajută, ca și cititul cu voce tare. Dar și aceasta poate fi făcută în mod creativ. Să luăm un exemplu la engleză, preșcolari:
- În loc de zi hăinuțele, putem întreba: What are your favourite clothes right now? What do we wear in spring / summer / autumn / winter? What green / red clothes have you got in your wardrobe? Let’s choose some clothes for grandma / grandpa…;
Copiii rețin ușor informații și cuvinte și din desene animate;
La copiii mai mari, cărțile audio, podcasturile, jocurile verbale sunt de ajutor. Voi da (sic!) tot un exmplu de la engleză, juniori și seniori, adică școlari de clasele II-VIII. Jocul se numește YES/NO/black or white. Copiii și profesorul trebuie să își pună unii altora cât mai multe întrebări, însă în răspunsuri trebuie să se evite folosirea cuvintelor yes/no/black/white. Cel ce le rostește iese din joc. Pot fi folosite sinonime (maybe, maybe not, perhaps, sometimes, by all means, it’s forbidden sau orice alte expresii). E un joc de atenție, învățăm diverse sinonime, dar mai mult decât atât, aprofundăm practic, creativ forma interogativă a diverselor timpuri verbale.

baietel imbracat in hanorac albastru cu verde asculta la niste casti mari o poveste audio si invata limbi straine in sufrageria sa

Cu mijloacele moderne, chiar și copiii care nu sunt pasionați de citit pot învăța mai ușor ascultând cărți audio sau podcasts

Metoda lingvistică

Li se potrivește copiilor care sunt fascinați de cuvinte și învață cu ușurință vocabular nou, fiind mândri să îl folosească. Copiii cu inteligență lingvistică au un start bun de obicei în școală, însă pot întâmpina dificultăți când materiile realiste se diversifică, către gimnaziu. Ce putem face pentru ei, pentru a maximiza succesul?

Evident, cărțile sunt sursa primară de cunoaștere în orice domeniu;
Evită să folosești o voce și un ton monoton atunci când îi citești sau explici copilului ceva. Pentru el, limbajul e o poveste în sine, e plin de viață;
Indiferent de materie sau domeniu, oferă-i și suport scris pentru informația oferită. Fișe frumos organizate cu teoria explicată, prezentări PowerPoint. La științe, dă-i și alternativa să scrie despre un anume subiect în loc să îl deseneze. Oferă-i ajutor verbal la interpretarea diagramelor sau pictogramelor – va avea tendința să sară peste ele pur și simplu, să evite ceea ce e desenat în favoarea textului scris;
Oferă-i jocuri lingvistice pentru a îl atrage către orice domeniu: cuvinte încrucișate, rebus, Scrabble, X și 0 cu cuvinte, FAZAN;
Permite-i să își exprime creativitatea scriind propriile povești, dând exemple din imaginația lui. Copiii mai mari învață bine reinterpretând informația citită în scris (conspectând cele citite în manuale);
La matematică, lucrați cu probleme verbalizate (care prezintă diverse situații) mai degrabă decât cu simple calcule.

Metoda logică

Numere, calcule, cauze și efecte explorate, deducții. Așa funcționează mintea unui copil cu inteligență matematică. Și ca să îl atragi, să îl implici în alte domenii, trebuie să îi oferi ocazia să lucreze cu conceptele sale preferate. Ordinea, pașii logici și conexiunile sunt aliații săi. Copiii cu astfel de abilități au o abordare sistematică a învățării și sunt foarte organizați:

Acolo unde are de-a face cu o bogăție de text, susține-l. Moral. Îi plac lucrurile clare, exacte;
Pentru a învăța ceva, îi trebuie un cadru care să conțină: setul de reguli, obiective clare și o procedură pentru a le atinge. De exemplu, tot la engleză :), la clasa a patra. Ca să învețe diferența dintre Past Simple și Continuous, îi explicăm clar ce vom studia și unde vrem să ajungem, în cât timp (să știe să deosebească aceste timpuri și să le folosească el însuși corect – în 4 ședințe de curs, de exemplu). Pasul unu va fi să ne obișnuim să recunoaștem, apoi să producem forma lor la afirmativ, interogativ, negativ, pasul 2 să observăm, să teoretizăm și să lucrăm exerciții până când vom ști în ce situații trebuie folosit fiecare timp. Pasul 3, să folosim corect timpurile într-o povestire proprie, scrisă sau orală;
Motivează-l pe cel mic prin crearea planurilor pe termen scurt, dar și mediu și lung (un an școlar, de exemplu);
Ajută-l să transpună bucățile voluminoase de informație în grafice, diagrame, tabele. Acestea sunt tipurile de proiecte care îl avantajează;
Folosește clasificarea și încadrarea în categorii ca o unealtă de învățare în orice domeniu.

profil si manute de copil in prim plan care construieste ceva cu piese tip Lego, avand podeaua cu jucarii in fundal, blurata

Metoda kinestezică presupune integrarea în procesul de învățare a unei activități de mișcare sau coordonarea

Metoda kinestezică

Poate mai actuală decât oricând, metoda kinestezică se potrivește mai ales multora dintre copiii cu vârstă mică. Îi știi sigur… cei ce se foiesc de obicei când sunt puși să stea pe scăunel la grădi sau la școală, se cațără, nu au răbdare, meșteresc ceva pe sub bancă. Le place să se miște. Au nevoie să se miște.

Ei sunt marii condamnați ai școlii tradiționale. Doamnă, nu l-ați învățat acasă nici să stea pe scaun. Doamnă, vorbiți cu el, e foarte agitat. Nu mă ascultă. Nu se concentrează. E ușor distras.

Copiii cu inteligență kinestezică își coordonează mișcările foarte bine, au multă energie și ar trebui implicați cât de des se poate în orice activități de mișcare. Ei învață cel mai bine dacă reușești să încorporezi în aceeași activitate mișcarea, construcția, poveștile și elementele vizuale. Sau cel puțin 2-3 dintre ele.

De aceea jocurile de rol activ, cântecelele cu coregrafie, aducerea la viață a poveștilor prin scenete, jocurile cu flashcards în care copilul mânuiește, întoarce, ascunde, descoperă poza sunt instrumente ideale. Proiectele de îndemânare, crafturile adică, sunt și ele un instrument valoros la orice materie (construcție, puzzle, modelaj, origami sau alte proiecte din hârtie și carton, diorame).

Poți citi și articolul nostru legat de obiceiuri sănătoase pentru a învăța orice cu ușurință.

Concluzii

În ora perfectă, copiii ar trebui să aibă timp de interacțiune, să discute despre cele învățate anterior (reminder: să discute nu înseamnă să fie ascultați, adică să recite lecția, ci să își pună întrebări și răspunsuri). Apoi ar trebui să aibă ocazia să audă informații noi, susținute de text scris, de poze, diagrame sau grafice pentru sintetizarea ei. Ar trebui să aibă timp pentru un cântecel sau două cu dans ori coregrafie sau un joc de mișcare sau de mingling (copiii se ridică în picioare, își părăsesc locul și se plimbă prin clasă, schimbând mai mulți parteneri pentru efectuarea unui task). Așa, niciun copil nu s-ar plictisi (sau nu s-ar plictisi pe parcursul întregii ore). Metodele de învățare trebuie alternate cât mai mult, cât mai des pentru a face ca procesul educațional să fie cât mai plăcut și reușit!

Sursa foto: Unsplash