Cum îţi motivezi copilul să învețe limba engleză

Vorbim mult în media, pe internet mai ales, despre CUM să faci ceva. Cum să îţi ajuţi copilul să înveţe limba engleză, cum să te joci cu el să înveţe mai eficient, cum şi când să alegi cele mai potrivite cursuri pentru el. Dar copilul trebuie să şi vrea să înveţe engleza, altfel foarte mare parte din munca noastră, a părinţilor şi a profesorilor, e în zadar. Cum putem recunoaşte şi spori motivaţia celui mic?

Despre sinceritate şi motivaţia de a învăţa

Puţin despre sinceritate la noi, la români. Anul trecut fetiţa mea trebuia să meargă la grădiniţă. Desigur că am vorbit cu toţi părinţii pe care îi cunosc mai îndeaproape şi i-am întrebat despre temuta perioadă de acomodare şi despre plăcerea de a merge la grădiniţă şi şcoală. Cu toţii mi-au spus fără să clipească: „Daaa, copilului meu îi place, s-a acomodat din prima (zi, săptămână), se duce cu drag, îi iubeşte pe toţi, ştie toate poeziile şi cântecele. Scrie, citeşte, numără, socoteşte. E bun la japoneză :)”. Copii între un an şi 7 luni şi 6-7 ani. 

Încurajată astfel, am dat apoi piept cu realitatea: în grădiniţe e Valea plângerii la începutul anului cam peste tot, copiii (evident) vor acasă, vor să stea cu mamele lor, se simt părăsiţi, nu înţeleg ce fac acolo. „Acomodaţii” aveau în privire tristeţe sau panică. Ba am întâlnit şi părinţi încântaţi care au spus: „Cum nu e cuminte, îi pomenesc de Doamna şi îngheaţă”. Da, sigur, adoră grădiniţa, am gândit…

Din rolul de profesor, de această dată, am auzit uneori repetat: „X vă iubeşte foarte mult. Adoră engleza. El a vrut să se înscrie”, în cazuri în care copilul în clasă pur şi simplu spunea că e obligat de părinţi să vină şi că e admonestat dacă greşeşte ceva sau comentează.

Ceea ce vreau să spun e că nouă, părinţilor, ne place să credem că cei mici sunt şi, mai ales, vor fi în viitor ahtiaţi după carte, şcoală, citit, învăţat, dar adesea proiectăm dorinţele noastre. Vedem şi talente care nu sunt de fapt aşa de dezvoltate, pasiune acolo unde ea cam lipseşte. De multe ori, ei ezită să ne spună ce simt şi ce cred pentru că văd dezamăgirea din ochii noştri. Şi e important să ştim exact cum stăm: dacă într-adevăr îi place, e minunat, dacă nu, ne gândim ce putem face pentru a îi creşte şi apoi a îi păstra copilului motivaţia intrinsecă – motivaţia care nu depinde de laude şi recompense adică – de a învăţa. Pentru că da, există trucuri să facem asta.

Baiat cu ochelari plictisit isi sprijina barbia pe maini, pe spatarul unui scaun

Recunoaşte şi acceptă lipsa de motivaţie pe care o poate avea copilul tău la un moment dat! Ea nu este „pentru totdeauna”, lucrurile se schimbă şi punctul de plecare pentru schimbare e o discuţie sinceră cu el.

5 moduri în care îți motivezi copilul să acumuleze cunoștințe de limba engleză

Aplicat la limba engleză, vă spun sigur că şi aici, chiar şi la cele mai „jucăuşe” şi prietenoase cursuri şi cei mai empatici şi hazlii profesori, disting privirile diferite ale copiilor atunci când intră pe uşă. Privirea de „suuper, am şansa să vorbesc cât mă ţin puterile şi să mă admire toată lumea”, cea de „o să ne jucăm, o să facem teste şi o să fiu iar primul”, „sunt foarte interesante poveştile şi discuţiile, abia aştept”, dar şi cele de „mi-e somn. Nu mai suport atâtea ore”, „ce caut aici în această zi când puteam să mă caţăr şi să joc fotbal sau să ies cu bicicleta”, „o să fie greu”, „off, iar o să mă întrebe de temă şi nu o am”, „sunt aşa de multe feţe şi nici măcar nu ştiu cum îi cheamă”. Iată ce îţi propun pentru a îţi motiva copilul să înveţe engleza:

O discuţie sinceră despre engleză, ce simte el legat de asta şi de ce învaţă copiii engleză

Totul trebuie să înceapă cu o discuţie sinceră, după ce copilul a văzut despre ce e vorba cu această limbă. Un fel de analiză SWOT, mai ştiinţific vorbind: Strengths (puncte tari), Weaknesses (puncte slabe), Opportunities (oportunităţi) şi Threats (ameninţări). În mod normal, orice copil ar trebui să perceapă câte ceva din toate acestea. Vrem însă să ajungem la punctul în care Strengths şi Opportunities să atârne mai greu în balanţă. 

Dar ca să ajungem acolo, să se simtă încrezător că învaţă uşor (cel puţin anumite lucruri), că are ocazia să vorbească cu alţi copii, să simtă că savurează jocurile şi activităţile, trebuie să discutăm pe larg mai ales despre cele negative. Despre Punctele slabe, aşa cum le percepe el (dificultăţi în a înţelege, în a ţine pasul, volum mare de activităţi academice în general, de teme, timiditatea) şi Ameninţări (copii care se descurcă mai bine decât el, dezamăgirea exprimată a părinţilor, teama de sancţiune, ruşinea). Fiecare dintre acestea e un obstacol în calea învăţării şi trebuie demontat pe rând, asigurând copilul de susţinerea ta şi găsind soluţii împreună. Chiar şi lucrurile pentru care nu avem o soluţie imediată trebuie discutate, astfel încât cel mic să ştie că îl auzi şi că îl vezi.

Explică-i şi de ce e important pentru el să înveţe engleza: să poată înţelege filme, desene şi melodii despre care să vorbească apoi cu colegi, să poată comunica bine cu alte persoane atunci când părăseşte ţara, să poată vorbi cu rude aflate în străinătate, să poată citi cărţi minunate mai târziu şi să afle informaţii şi descoperiri noi printre primii, să poată lucra acolo unde îşi va dori, cu echipa pe care şi-o va dori. 

Fii alături de el când NU e în formă 

Ştiu că eşti alături de el şi îl lauzi când îi „ies” bine lucrurile la şcoală. E o metodă bună de a îl impulsiona. Dar are nevoie de tine şi când ceva e în neregulă şi el deja se teme de reacţii: când nu şi-a făcut tema (dacă se întâmplă o dată la ceva timp), vino şi explică-i tu profesoarei ce l-a împiedicat să o lucreze şi că va veni cu ea data viitoare. Când se descurcă mai greu la oră sau ia o notă mai mică decât de obicei la test, nu îl învinui în faţa profesoarei sau a colegilor, încearcă să înţelegi de ce s-ar fi putut întâmpla asta (oboseală, nu a dormit, s-a simţit rău, aţi fost plecaţi în weekend şi nu a învăţat) ŞI supraveghează-l şi ajută-l să se organizeze mai bine data viitoare.

Am învăţat greu şi târziu acest lucru de la unii dintre părinţii copiilor mei de la cursuri, cărora le mulţumesc. Pe termen lung, e întotdeauna mai bine să îi „ţii spatele” copilului decât să sancţionezi pe loc fiecare scăpare, să îi transmiţi că e neconform şi că a dezamăgit. Copiii care au părinţii alături de ei chiar şi dacă se descurcă sub medie înfloresc odată cu trecerea timpului. Cei care sunt „ţinuţi din scurt” devin foarte vulnerabili în faţa perspectivei greşelii.

Ajută-l să îşi găsească modele care vorbesc engleza şi destinaţii pentru a vorbi engleza

Poate fi vorba de o mătuşă cool, cu un job modern a cărui titulatură însăşi e în engleză. Poate fi vorba de un prieten de familie pe care îl admiră, charismatic şi care face glume cool. Sau de un sportiv, un prinţ, prinţesă sau vedetă care îi place în mod deosebit şi care vorbeşte engleza. Un model îl va motiva să ajungă şi el să aibă abilităţi similare celui sau celei pe care o admiră.

De asemenea, perspectiva unei călătorii în viitorul mediu (iarna sau vara viitoare) într-o destinaţie din afara ţării, unde va întâlni copii de toate naţionalităţile, ar putea să îl facă pe cel mic să îşi dorească să stăpânească mai bine engleza. Motivează-l şi cu fraze de genul „poate ne ajuţi la cumpărături, eu nu ştiu cum se numesc toate fructele şi alimentele”.

Setează aşteptări înalte

Paradoxal vorbind, se pare că aşteptările mici („prinzi şi tu cât poţi din clasă”, „ai tot timpul să înveţi”) dăunează procesului de învăţare. Setează obiective înalte, dar realiste – şi concrete!, pe care copilul să le atingă într-un interval de timp. De exemplu, până la Crăciun copilul (de 6-8 ani) poate avea ca obiectiv să înveţe să se descurce bine la cumpărături de mâncare şi haine: să poată cere, discuta despre cantităţi, mărimi, bani, etc.

Aşteptările mari ale profesorilor şi părinţilor îi motivează pe copii să încerce să ajungă la punctul dorit, doar dacă ştiu clar care e acel punct. Aşteptări mari nu înseamnă „să iei 10”, ci să fii capabil să faci ceva anume, să duci la capăt un act de comunicare, să scrii o descriere sau review, să poţi relata ceva folosind inteligibil timpurile trecute. Totul trebuie însă transmis în formula „ştiu că poţi ajunge acolo”, „am încredere, o să te ajut şi o să exersăm împreună până când reuşim”.

Asta implică să petreci puţin timp împreună cu el pe limba engleză, pentru a îi transmite că e importantă şi că îl susţii. Poate fi vorba de teme dar şi de activităţi de plăcere, cum ar fi cititul unor cărţi în engleză sau vizionarea şi discutarea unor scurte fragmente video.

Baietel care citeste o carte ilustrata pentru copii despre o vulpe alaturi de mama lui acasa

Petrece timp cu cel mic exersand limba engleză în feluri plăcute şi amuzante, nu neapărat ca la cursuri: citiţi cărţi, ascultaţi şi fredonaţi cântece, urmăriţi video sau desene.

Propune-i să se pregătească şi să susţină examene Cambridge de limba engleză

Tot din seria „obiective concrete pe termen scurt şi mediu” sunt şi examenele Cambridge. Acestea reprezintă mai mult decât testele din clasă, sunt o experienţă în sine. Copiii le susţin într-un mediu necunoscut şi exersează astfel stăpânirea de sine. La proba orală ei se vor întâlni cel mai adesea cu examinatori care nu sunt români (valabil de la 12 ani în sus). Subiectele sunt foarte diverse, ele nu măsoară câtă gramatică ştie un copil sau dacă a învăţat liste de vocabular sau poveştile din manual, ci măsoară cu precizie câtă engleză poate înţelege şi produce per total şi în ce măsură nivelul său e conform vârstei.

Într-adevăr, copiii care s-au pregătit pentru un examen Cambridge pe parcursul anului au progresat mai mult. Au lucrat mai mult, au avut un scop concret pentru care să se străduiască şi au avansat destul de mult. Dar mai presus de asta, încrederea în sine le-a sporit enorm după ce au reuşit să susţină şi să promoveze examenul. La fel și motivaţia să continue studiul şi în anii următori.

La ce vârstă trebuie să-ți dai copilul la engleză

Este în beneficiul lui să înceapă să înveţe de mic engleza, ţinând cont că e un proces care durează mai mulţi ani. În momentul în care vorbeşte şi înţelege bine limba română, poate urmări şi participa la activităţi academice (poate sta la măsuţă un număr de minute, poate să se concentreze pe aceeaşi activitate zece minute, înţelege conceptul de a juca, a vorbi, a răspunde pe rând), poate folosi instrumente de scris, un copil este gata să înceapă studiul limbii engleze. Cam de la 5-6 ani (uneori 4).

Când sunt atât de mici, limba engleză le pare ca un joc. Un cod de descifrat. Aşa că vor fi uşor de motivat dacă le place joaca. Dar asta nu înseamnă că nu e important să ai o discuţie cu copilul în care să îi explici ce e cu limba engleză, la ce o poate folosi şi unde se vorbeşte ea.

De ce este bine să înveți engleza de la vârste fragede

Cu cât mai devreme este expus un copil la limba engleză vorbită de cineva, cu atât mai corect şi mai pur deprinde el intonaţia şi accentul, altfel spus, cu atât mai frumos o va vorbi. Capacitatea aceasta de a imita perfect orice tip de sunete o avem doar în copilărie, apoi putem învăţa să vorbim corect gramatical, inteligibil, cu un vocabular bogat, dar nu ca un nativ.

Un alt motiv: e bine să înveţi engleza de la vârste fragede ca să îţi placă. E la fel ca şi cu mâncarea: ce îţi este servit în copilărie e cel mai bun (unii dintre adulţi chiar exagerează cu nostalgia pentru mâncarea mamei. Cu toţii cunoaştem un exemplar!). E vorba despre faptul că pur şi simplu ce se petrece în copilărie e făcut cu mai mult entuziasm, mai multă trăire şi adrenalină. Dacă au norocul unui profesor bun, copiilor le vor plăcea mai toate activităţile pe care le-au început de mici.

Chiar dacă ai un copil despre care eşti convins că adoră învăţatul, verifică din când în când gradul de motivaţie. Fii sigur că percepe susţinerea ta, că se simte confortabil în propria piele, că are scopuri clare de atins şi există cel puţin o persoană care foloseşte des limba engleză şi pe care o admiră mult.

Foto: Pexels